Versuri corectate și adnotate
Un cerb rănit – spun vânătorii –Mai mare saltu-l face –E numai un extaz al morții –Apoi desișul tace!Lovitul ștei țâșnește!Zdrobit – oțelul sare!Roșeața din obrazulDe ofticos – mai mare-i.Armura spaimei – voioșia-i –Nu vrei să fi zăritScuipându-ți sângele – și-un altulSă-ți spună: „Te-ai lovit!”
Pace în inima voastră. În puraOră oprită cu-o nălucă-n casăRotiri prin veșnicia ca o axăCu-oceanele, ca vorbe umplând gura.E ziua pe ochi trasă ca o cascăȘi limpezi stele-acoperind făpturaVești despre-o umbră. Dragostea sau uraDin care o slovă nouă va să nască.Târât în larg. Ce bărci mă vor aduceSpre stâncile de var ca o chemareȘi-apoi spre … Citește mai mult
Aura.Mire, văzut ca femeea,Cu părul săpat în volute,De Mercur cumpănit, nu de Geea,Căi lungi înapoi revolute;La conul acesta de seară,Când sufletul meu a căzutŞi cald, aplecatul tău scutÎl supse, ca pata de ceară,Crescut, între mâini ca de apă,Ce lucru al tainei cercai?Sub verdele lumilor plaiArai o lumină mioapă.
De-atâtea nopţi fumam otravă…E iarăşi un oraş malezCu luna galbenă, bolnavă,Pe plantaţiunea de orezPerfect pătrată ca o tavă.E iar grădina de petuniiCu zei ce retrăiesc în bronzExtazele lui Sakya-Muni,Şi cu pagode fără bronzDormind sub incantaţia lunii.Şuierător ca o săgeata,Şerpuitor ca un talaz,Revine şarpele de-agatăTârând luciri de crizoprazÎn inelarea lui bogată.O, iar copila baiaderăCu ochii cercuiţi … Citește mai mult
Legendă.Străluminați ca niște unghii,Sub scuturi, îngeri au lăsatCherubul văii să-l înjunghie,– Sădiți în aer ridicat.Și limfa pajiștilor paleSe pleacă soarelui feritAl certei sere animale:Îngână sângelui ivit.Scris, râul trece-n mai albastruȘi varurile zilei scad,E rana Taurului astru.Vădita țară, Galaad.
Fulgerul din mine, umerii tăi – mere,car de flori de miere urcă-ntre rubine..Către cele-alpine, scumpe la vedere,jertfă mi se cere, spre-a schimba ondine,arămii feline-n solară-nfiere..Până la-nviere-i bine-a se reţinec-am şi cabaline, pegaşi fără fiere,cu aripi ovale-n văzduh de mistere,trecute prin ere cu-auru-n pocale.Stele marginale cu-ardere-n pripeală,ori cu abureală – cale la petale,lunecă-n canale, prinse de-ameţeală..Frunze … Citește mai mult
Încheiere.Stinsă liniștirea noastră (și aleasă),Isarlâk încinsă, Isarlâk mireasă!Dovediții, mie, doisprezece turciÎntre poleite pietre să mi-i culci:.Inima – raiaua, osul feții spân,Țeasta, nervii torși în barbă de stăpân,Clatină-i la Ciprul Negru, în albeațăDe sonoră vale într-o dimineață!.Vis al Dreptei Simple! Poate, geometriaSăbiilor trase la Alexandria,Libere, sub ochiul de senin oțel,În neclătinatul idol El Gahel.Inegală creastă, sulițată … Citește mai mult
Creier, cap de munte, bradu-n cearcăn-luncă,neauă de-ochi de pruncă mi-arcuiescu punte!Suliţi mai mărunte – ori mai mari – m-aruncăsoarelui poruncă, rază, sau grăunte,făt-frumoasă frunte, întru sacra-i muncă.Oul din ieruncă poate că de unt e –frunze ce-l vând crunte-n argilă s-aruncă,s-aprind-rug pe urmă cu lemn de gorun, căstele-s în speluncă şi-n aramă scurmă.Nu căta în urmă … Citește mai mult
Au înmorit drumatice miloavesub rocul catinat de niturași.Atâția venizei de bori mărgași..Atâtea alne strămătând, estrave..Nicicând guluiul arfic, bunurași,n-a tofărit atâtea nerucoave.Era, pe când cu veli și alibave,Cozimiream pe-o șaită de gopași.Dar azi mai tumnărie-mi pare stenacu care goltul feric m-a clăunsși zura-i nedă, mult elenteena..Doar vit și astrichie-n telehuns.Îmi zurnuie, sub noafe, melidenași linful zurnuie, … Citește mai mult
I.„Viens pleurer si mes vers ont pu te faire rire.Viens rire s’ils t’ont fait pleurer”Tristan Corbiere.Prin curtea pavată cu plăci de bazaltRăsună grăbiții pantofi de atlaz,Răsună ca stropii de ploaie ce cad,Ce cad din înaltul și negrul pervaz,Ce cad din pervazul pătrat și înaltPe plăcile negre și verzi de bazalt.Sunt singur..Odaia-mi cu albii perețiÎmi pare … Citește mai mult