Georg Trakl

Georg Trakl – Copilărie

de

Plin de fructe, socul; liniștită locuia copilăriaÎn peșteri albastre. Pe-a trecutului cărare,Unde-acum iarba maronie-n goană trece,Stă pe gânduri liniștita ramură; foșnitul frunzișuluiLa fel, când apa albastră răsună în stânci.Blândă tânguirea mierlei. Un ciobanUrmează mut soarele ce se rostogolește de pe tomnatice dealuri.Doar o albastră clipă mi-e sufletul acum.La marginea pădurii se-arată un animal timid și … Citește mai mult

Georg Trakl – Decădere

de

Deasupra iazuluiPăsările călătoare s-au dus.Sera din stelele noastre bate un vânt de gheață.Deasupra mormintelor noastreSe apleacă a nopții zdrobită frunte.Sub stejari ne legănăm pe o barcă argintie.Mereu răsună ale orașului albe ziduri.Sub arcada de spiniO, fratele meu, ne cățărăm oarbe arătătoare spre miezul nopții.

Georg Trakl – Înainte de Răsăritul Soarelui

de

Se-aud în neguri păsări cum cuvântă,Copaci și ape freamătă vioi,În nori ca dorul fraged se frământăUn licăr roz. Și noaptea dă-napoi.Blând zorii mângâie cu mâini sfioaseCulcușul dragostei, de febră-atins,Extazul sărutărilor să-l lase,Simțit aproape treaz, să cadă-n vis.

Georg Trakl – Tânăra Slujnică

de

Noaptea pe pustia luncăEa în vis de febră umblă.Vântul ursuz scrâșnește-n luncă,luna-n pomi pândește sumbră.Stele-n prealmă prind paloareȘi-ostenită de mizeriiPrind obrajii ei paloare.Iz de putrede materii.Trist foșnește stufu-n baltăȘi ea tremură. Departecântă un cocoș. Pe baltăzori suri îngrozesc de moarte.

Georg Trakl – O Paloare

de

O paloare – odihnindu-se-n umbra surpatelor trepte –Se scoală noaptea-n făptura de argintȘi merge-n galeria boltită.În răcoarea unui copac și fără durereRespiră cel desăvârșitȘi nu are nevoie de tomnaticele stele –.Spini, peste care el cade.La trista-i cădereMeditează îndelung îndrăgostiții.

Georg Trakl – În Primăvară

de

Pași întunecați scuturau zăpada ușor,În umbra copacului,Îndrăgostiții ridică învăpăiatele pleoape.Mohorâtele strigăte ale corăbierilorMereu le urmează steaua și noaptea;Și vâslele bat în ritmuri domoale.Lângă ziduri căzute-n ruinăCurând înfloresc viorelele.Sfios înverzește și tâmpla solitarului.

Georg Trakl – Colț de Pădure

de

Castelane brune lin în liniștea de seară,Bătrânii alunecă, de galben frunze-atinse.Glumește mierla-n cimitir cu rude stinse,Cu blondu-nvățător Angela-i mai ușoară.Se uită moartea din vitralii: chipuri pure,Dar trist și negru sângeriul fond e-n sine.Azi poarta-nchisă-i, cheia capelanu-o ține.Blând sora-n parc vorbește cu fantome-obscure.În pivniți vechi dă vinu-n auriu, curatul.Miros de mere dulci. Extazul nu-i departe.Copii în … Citește mai mult

Georg Trakl – Amurg în Lans

de

Pribegie prin vara amurgităDe-a lungul snopilor de grâu îngălbeniți. Sub bolți văruiteUnde rândunica intra și ieșea în zbor, am băut un vin înfocat.Frumoasă-i melancolia și râsul de purpură.Seara și miresmele întunecate ale ierbiiNe răcoresc cu fiori frunțile fierbinți.Ape de argint curg peste treptele codrului,Noapte și fără de grai o viață uitată.Prietenie; poteci înfrunzite spre sat.