Versuri corectate și adnotate
Arta-n cap, ca Pogany, n-am banii,n-am fanii, am doar muzica asta încă din anii2000 și-o hartă luată de la veteranii,pe care migrez, atunci când rimez sau turez RAM-ii;calm, mami. M-am băgat în asta, doar cu pasta,și gândul că nu-s tare de cap, ca o freză rasta,știi că niciodată nu vine solo năpasta,am teasta plină cu … Citește mai mult
În cripta unui gând s-a făurit sonetul;Ciclop a fost Petrarca! Ce-a spus atunci poetul,Se spune azi întocmai în paisprezece versuri:Că viaţa este plină de multe ne-nţelesuri,Că valurile ei pe mulţi vrea să-i doboare,Poeţii râd de dânsa în versuri nemuritoareOri când, chiar pe furtună ştiu să-şi conducă barca,Pe ţărmul poeziei e farul lui Petrarca.
Fiecare clipă este ocazia astralăde a scriecea mai frumoasă poeziedespre orice suflareori simțire oricât de banalăchiar erezie,tot ce ne însuflețeșteeste prilej de sărbătoare,și cum zâmbetul cel mai reținutte eliberează râzând nebunește,din sentimentul cel mai tăinuitîn acest universnu te poți înălța decât visândrepetat la infinitsomnul de faur al aceluiași versdin care te vei trezisărbătorit în neștirede … Citește mai mult
Noapte cu lună-mpătrităși un singur copac,cu o singură umbrăși o singură pasăre.În carnea mea cauturmele buzelor tale.Izvorul sărută vântulneatingându-l.Port acel Nu ce mi l-ai datîn palma mâinii,ca pe o lămâie de cearăaproape albă.Noapte cu lună-mpătrităși un singur copac.În vârful unui aciubirea mea învârtindu-se.
Le-a-nfășurat cu grijă, tacticos,într-o mătase verde, prețioasă.Trandafiri de rubin, crinii de perle,violete de ametist. Așa cum le-a creatși le-a dorit, cum lui îi par frumoase; nu cumsunt în natură, ori cum le-a studiat. În sipet le va pune,dovadă-a artei sale abile și-ndrăznețe.Iar când în prăvălie un client o să intre,alte podoabe scumpe din cutii el … Citește mai mult
Poeții nu-s normali, se spune-ades.Dacă ar fi ca noi, n-ar fi prea bine.Cine-ar sădi credința din eresȘi-ar înmulți cuvintele divine?Adu-i pe lume, Doamne, să ne-nvețeCum să scăpăm de-atâtea disperări,Să îndrăznim visările mărețeȘi din pâraie să întindem mări!Nici după moartea lor noi n-avem pace,Călcăm pe urma lor ca-ntr-un extazStrăină lumea, vine mai încoace,Lacrima lor ne curge … Citește mai mult
Nu știe nimeni cum a apărutAcolo-n parc, aproape de-o aleePierdută printre flori de azalee,Iar autorul e necunoscut.E o sculptură-nfățișând o zeePrivind spre cerul unde, în trecut,Trăiau nemuritorii de temutSlujiți de regi și de mulțimi plebee.De frumusețea ei desăvârșită,Se miră presa, televiziuni,Biserica vorbește de minuniȘi toată lumea este răscolită.Misterul cel mai mare-i autorul,Căci o sculptură de-un … Citește mai mult
Dedicată lui Richard Beer-Hofmann.Ferestre princiare-n desfătarezăresc ce ne obosește uneori:cetatea care-ntruna, unde aparedin cer pe val o rază, dând splendori,se zămislește, fără-a fi cândva.Și toate diminețile i-aratăopalele ce ieri le mai purta,și-imagini din canaluri scot îndatăși-și amintesc aici de altădată:atunci consimte și se-ntinde-așa,ca nimfa ce lui Zeus i-a cedat.Cerceii îi răsună-n aurore;ea-și urcă-ncet San Giorgio … Citește mai mult
În lumea-n care-ai fost, azi nu mai eşti,Iar eu o ştiu şi mă întreb de ce,Din locul nou, trecutul ţi-l priveşti,Când azi, din tot ce-a fost, nimic nu e.Să fie-o strălucire vagă-n el,O rază-ntârziată în apusCe-şi mânuieşte versul în penelC-o tuşă, dintre toate, mai presus?Privirea ta, aceea ce o ştiuDin amintiri prin care mai păşeşti,Se … Citește mai mult
Am cercetat al lumii orândși-o fac mai departe, cu zel.Pe unii, „Evrika!” strigândi-aud, știu fel de fel.Cunosc și ursul după blană,am multă răbdare.să-mi pună, nimeni n-ar puteao barbă așa de mare.Eu apă la izvor nu car,nici flori pe câmp în mai,la castraveți n-am grădinarși nici un măr în rai.