Versuri corectate și adnotate
Zăriște roșie, galbenă, albă,Glasuri departe vuind.N-o să mă minți, zadarnic mi-e teamă,Focuri pe râu se aprind.Zăriște-ai clară, chemarea târzieVisul de-acum mi-l ating.Umblă prin lumea deșartă-o stafie,Ochii ei mari nu se sting.Foc la corăbii să dai! Doar privireaMi-ai mulțumit-o murind.Iată corăbii aprinse de-aiureaCurg înspre mine, plutind.
Din palmă am hrănit claviatura – stol de clapeÎn croncănire, plesnet de aripă care bate,Stând în vârf de degete, le-ntinsei mâna aproape;Mâneci sumețite, și noaptea se freca de coate.Era beznă. Și un heleșteu cu apa amarăVălura-n unde. – Și păsări din specia te iubescPăreau mai vrând să omoare, decât să moară,Țipătoare, negre, cu clonțul de … Citește mai mult
În fereastra, sprințară,O lumină clipea.Doar în beznă pe scarăArlechinul vorbea.Îi cernuse pe straieNoaptea negrul ei val.În străina odaieErau clownii la bal.Sub minciuni colorateÎși mascau chipul lor,Nu și-n mâini tremurateDe fatalul fior.„El” scria pe covoareCu o spadă de lemn,„Ea” privea cu-ncântareNevăzutul lui semn.Necrezând încântareaArătătată de „Ea”Lânga ușa-n visareArlechinul plângea.6 august 1902Volumul „Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”
În van îți zbuciumi valurile, Mare!În van te zvârli spre sorii de mărgean,Din baltă grea nu crește ocean.Nici cer senin din bori tumultuare.E clopot surd și-i amplă fremătare,Ca-n vila d’Is, cântată de Renan.Îți zbuciumi, Mare, valurile-n van!În van invoci istorica chemare.Și-a înecat Neptun, în val, tridentul.Tritonii-s morți; în ape, firmamentulȘi-a mărginit verzuiul orizon.Sirena nu-și mai … Citește mai mult
Se-aprinde și dispareDupă codru-nnegurat,Prin poieni de trec călare –Iar văd focu-ndepărtat.Astfel, focuri rătăcite,lângă râu în ceas târziu,Pe deasupra luncii tristeVi spre mine, și eu viu.Dar și noaptea, tu deodatăIntri-n stuful de metal.Cu lumina-ndepărtatăMă tot chemi spre alt hotar.14 iunie 1901Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”
O vedeam cum prin neguri răzbate –Un torent cântător și obscur.Ca un vis de furtuni depărtate,Dispărea-n amuțitul azur.Noi, uitați în sălbatica țară,Fără lacrimi, sărmani viețuiam.Și la stânci ne-nchinam cu sfială,Trandafirii arzând nu-i vedeam.Vis al nopții – veni dintr-o datăÎnspre nordul cel trist și cețos,Luna, soarele, bolta-nstelatăÎn cosițe-i luceau maiestuos.Norii, grijile vane de-a pururiLe-ngropa bezna dulce … Citește mai mult