Versuri corectate și adnotate
Din volumul „Petrarca-Sonete” – traducere de Lascăr Sebastian (Editura Tineretului-1959).M-aruncă în pustie unde e veșnic soare,Ori unde gheața-nvinge văpaia lui domoală,Ori unde-a lui căldură e calmă și egală;Și du-mă unde caru-i apune sau răsare. Și dăruie-mi o soartă prielnică sau rea;Așează-mă-n întuneric sau în lumină clară;În nopți, în zile scurte sau lungi m-așează iară,Dă-mi floarea … Citește mai mult
Doamne, mai plângi, ne mai cerimilă unii cu alțiila vremea pustieicolinda-n pustie?Orașul ne trage pe roatăne facem una cu toțiide milă sub urmele roții.Și stea vestitoareprea târziu răsaresă ne-aducă-aminte– unde mergeți, magilor?Steaua sus răsarela o taină mare?Prea târziu de lumela nici o minune.Mesia se joacă hăt – peste câmpieîn copilărie…
S-au stins profeții în pustieȘi îngeri cu aripile-atârnândSunt duși încolonațiȘi strânși în piețe.Vor fi judecați în curând.Vor fi întrebați: ce păcatLe-a alungat făpturile din ceruri?Ce vină? Ce trădare? Ce greșeală?Ei, cu o ultimă iubire,Ne vor privi încețoșați de somnȘi n-or găsi drăceasca îndrăznealăDe-a mărturisi că îngerii cadNu din păcat, nu din păcat,Ci din oboseală.
În talpa mormântului,Din noaptea pământului,Argint șters, sună smerit,Greierele ostenit.Sună lin, ca o tăcereDintr-o veșnică durere.Când tot cerul-i colb de stele,Scăpărând cu focuri grele,Necuprins, peste pustie,Într-o vreme prea târzie.
Pustie și albă e camera moartă,Și focul sub vatră se stinge scrumit.Poetul, alături, trăsnit stă de soartă,Cu nici o scânteie în ochiu-adormit.Iar geniu-i mare e-aproape un mit.Și nici o scânteie în ochiu-adormit.Pustie și albă e-ntinsă câmpie,Sub viscolu-albastru ea geme cumplit.Sălbatică fiară, răstriștea-l sfâșie,Și luna-l privește cu ochi-oțelit.E-n negura nopții un alb monolit.Și luna-l privește cu … Citește mai mult