Alexandru Macedonski

Alexandru Macedonski – Plecare

de

Întindeți pânzele, băieți,Un vânt subțire se ridică,Albastră mare se despică,Pe cer alunecă nori creți.Întindeți pânzele, băieți,Un vânt subțire se ridică.Urcați în vârfuri de catargȘi puneți steagul de plecare:Durerea mea dacă e mare,Pământu-acesta este larg.Urcați în vârfuri de catargȘi puneți steagul de plecare.De unde sunt și cine sunt,Voiesc să uit pe vecinicie.Ah! de-ar sufla o vijelieÎn … Citește mai mult

Alexandru Macedonski – Pe Balta Clară

de

Pe balta clară, barcă molatică plutea,Albeți neprihănite curgeau din cer; — voioaseZâmbeau în fundul apei răsfrângeri argintoase;Oh! albă dimineață, și visul ce șoptea,Și norii albi — și crinii suavi — și balta clară,Și sufletul — curatul argint de-odinioară —Oh! sufletul! — curatul argint de-odinioară.

Alexandru Macedonski – Hora

de

Lui Grigorie Alexandrescu, industriaș român.Era zâmbitoare,Cântând se ducea. —În cer era soareȘi flori pe vâlcea.Pe lângă izvoareVoioasă trecea. —În cer era soare,Și flori pe vâlcea.Sub ulmi la răcoareSă șeadă-i plăcea. —În cer era soareȘi flori pe vâlcea.Era zâmbitoare,Cântând se ducea. —În cer era soare,Și flori pe vâlcea.1887

Alexandru Macedonski – Nepăsare

de

Să renasc nu se mai poate,Searbăd, trist, mă uit la toate,Și în traiul meu pustiu, într-a gândului oroare.E dezgustul în picioare,Numai el mai este viu. Corpul meu ce se apleacăPe al vieții râu ce seacă.E catârul cel trăsnitMorții crude-n a mea preajmă,Când s-arată ca o iazmă,Nu-i zic „fugi”, nici „bun sosit”.

Alexandru Macedonski – Banchet la Curte

de

(Poezie coreeană).Vesel fumegă din cupe vinul roșu, generos,Beau curtenii și s-aude câte-un hohot fioros,Dar poporul e afară ce se vaietă și plânge..Vinul fumegă din cupe, vesel, roșu – dar e sânge.Piramidele de cărnuri mii de pofte răzvrătesc,Și monarhul le privește cu un zâmbet părintesc,Dar cetatea este plină și de groază, și de jale..Piramidele de cărnuri … Citește mai mult

Alexandru Macedonski – Psalmi Moderni

de

Oh, Doamne, rău m-ai urgisit,În soarta mea m-am împietrit:Rămân ca marmura de rece,Să plâng, să sufăr, am uitat.Am fost un cântec care trece,Și sunt un cântec încetat:Rămân ca marmura de rece,Uscat e tot ce-a înflorit,Entuziasmul a murit,Și a mea inimă a-nghețat.Am fost un cântec care treceȘi sunt un cântec încetat

Alexandru Macedonski – Rondelul Orașului Din Indii

de

Rondelul orașului din Indii.Spart a fost orașul mareDe a vremei vitregie:Peste moarta gălăgieCresc copacii până-n zare.S-a uitat ce-a fost urgie,Ce-a fost fală și-nălțare:Spart a fost orașul mareDe a vremei vitregie.Într-a soarelui magieStrălucesc porfiruri rare,Urme șterse tot mai tareDin străvechea energie..Spart a fost orașul mare.

Alexandru Macedonski – Rondelul Plecării

de

Rondelul plecării.Am să mă călătoresc –Sunt furat ca de ispite,S-o voiesc, să n-o voiesc,Spre ținuturi negândite.Vara este pe sfârșite.Flori în suflet veștejesc.Am să mă călătoresc.Sunt furat ca de ispite.Luminișuri străluciteViața mea o cuceresc.Aripi tainice îmi cresc,Aripi zilnic mai grăbite.Am să mă călătoresc.

Alexandru Macedonski – Orchestrare

de

Superbe note din pianCa o fanfară se revarsă.Ah! arsă, inima mi-e arsăDe soare etiopian.De pe viori fiori încetPrin aer torc mătase fină.Ah! plină, inima mi-e plinăDe-o suferinţă de poet.Dar cobza sună înfocat;Divini ţigani cu ochii galbeni,Cântaţi, căci încă mai am galbeniSă uit ce încă n-am uitat.