În talpa mormântului,
Din noaptea pământului,
Argint șters, sună smerit,
Greierele ostenit.
Sună lin, ca o tăcere
Dintr-o veșnică durere.
Când tot cerul-i colb de stele,
Scăpărând cu focuri grele,
Necuprins, peste pustie,
Într-o vreme prea târzie.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema morții și a trecerii timpului, folosind imagini ale naturii și ale unui greiere obosit pentru a evoca un sentiment de melancolie și regret. Versurile sugerează o meditație asupra efemerității vieții și a durerii inerente existenței.