poezie bacovia

Dan Botta – Străinul cu Ochi de Genune

de

Treceam cândva călarePe-un aspru drum de munte,Pe triste culmi cărunte,În lume călător.Când, ostenit de lungaPrăpăstioasa cale,Dădei de-o verde valeCu chip fermecător.Se aplecau asupra-iPini uriaşi de strajă,Şi fremăta în vrajăUn plop sub sure stânci.Şi-ntunecatul verde,Şi gloria alpină,Şi limpedea lumină,Cântau cântări adânci.În marginea cărăriiO casă se-nălţase,Şi muşchiul de mătaseŞi vâscul o-mbrăca.Şi-n şoapta unei muziciNeauzite încă,În liniştea adâncă,O … Citește mai mult

Tudor Gheorghe – Rondelul Rozelor Ce Mor

de

E vremea rozelor ce mor,Mor în grădini și mor și-n mine –Și-au fost atât de viață pline,Și azi se sting așa ușor.În tot, se simte un fior.O jale e în orişicine.E vremea rozelor ce mor –Mor în grădini, și mor și-n mine.Pe sub amurgu-ntristător,Curg vălmăşaguri de suspine,Și-n marea noapte care vineDuioase-și pleacă fruntea lor.. –E … Citește mai mult

Alexandru Macedonski – Noaptea de Decembrie

de

Noaptea de decembrie.Pustie și albă e camera moartă..Și focul sub vatră se stinge scrumit.. –Poetul, alături, trăsnit stă de soartă,Cu nici o schinteie în ochiu-adormit..Iar geniu-i mare e-aproape un mit..Și nici o schinteie în ochiu-adormit.Pustie și albă e-ntinsa câmpie..Sub viscolu-albastru ea geme cumplit..Sălbatică fiară, răstristea-l sfâșieȘi luna privește cu ochiu-oțelit.. –,E-n negura nopții un alb … Citește mai mult

Alexandru Macedonski – Noapte de Decembrie

de

Pustie și albă e camera moartă,Și focul sub vatră se stinge scrumit.Poetul, alături, trăsnit stă de soartă,Cu nici o scânteie în ochiu-adormit.Iar geniu-i mare e-aproape un mit.Și nici o scânteie în ochiu-adormit.Pustie și albă e-ntinsă câmpie,Sub viscolu-albastru ea geme cumplit.Sălbatică fiară, răstriștea-l sfâșie,Și luna-l privește cu ochi-oțelit.E-n negura nopții un alb monolit.Și luna-l privește cu … Citește mai mult

Arthur Rimbaud – Orație de Seară

de

Trăiesc stând jos; eu, înger în mâini de bărbier,În pumni țin strâns o halbă crestată-adânc, de ospețePlec gât și hipogastru, fumând cu GambierSub aerul ce crește în văluri mici și crețe.În mine mii de Vise ard dulce, până pier,Cum porumbeii scârna și-o scapă-n vechi cotețe:Mi-e inima-apoi tristă, ca un alburn severMânjit de sumbrul aur – … Citește mai mult