Versuri corectate și adnotate
Legănatul de aripi în fumtulbură liniștea ochilor.Cu vântul se ciugulește coralulde o sete de săruturiÎnmărmuresc în fața zorilor.Mi se pritocește viațaÎntr-un labirint al nostalgiei.Scrutez acum urmele lumiice mă însoțeași adulmec direcția.Până la moarte în stăpânirea drumuluiavem răgazul somnuluiSoarele curmă plânsul.Mă acopăr cu o mantie caldăde aur curat.Din această terasă a dezolăriiîn brațe mă aruncbunului timp
Umbra se mișcăîn noapteîn pâcla deasăobosităde câte luminise abat printre crengileca niște mari semnece sfâșie.Pe pietrele umedereci ca mâinile morțiirotunde ca umerii zileide câte picioare au călcatpeste elese-ntinde întreg trupul tăuîn devoțiune.O lume din care ai plecaai vrea să pleciîntr-o pustieunde nu se aflăpurtători de caguleși toți au în pieptinimile adevărate.Dar fără somn veghezîn tulburareîntr-o … Citește mai mult
Iubitul meu pătrunde pustiaÎnlătură gâfâind nisipul fierbinteÎn stânca vânătă din sufletSimt cum i se încleștară ghearele arsurii.O, iubitul meu, în rugăciune prinde-ți mâinileAscultă cum zbârnâie sfârșitul în urechiAșteaptă să-ți curgă sângele din înserarea guriiȘi amintirile să-ți roadă trupulAmintirile cu miros intim de culcușuri vechi.În plânsete de după-amiază ți s-a sfârșit lumina guriiUmbra pădurii vibreazăÎmi întind … Citește mai mult
Ca sufletul de schimnic în pustie,Adânc pătrund în tine, Bucurie!Străbat încet cărările deșarte,Încolo, înspre miezul tău, departe.Mă biciuiește vântul Tău fierbinte,Rupând bucăți din slabele-mi veșminte;Mă bate soarele cu raze greleȘi seceta-mi brazdează cute-n piele;Mi-a ars dogoarea frigurilor chipul,M-a fript la tălpi cu foc uscat nisipul.Ca sufletul de schimnic în pustie,Petrec adânc în tine, Bucurie!Când lutul … Citește mai mult
Focile se împreuneazăîn adâncul zonelor îngheţate,în grotele amurgurilor, care-s ultimeleţărmuri ale oceanului.Vacile Patagonieise desprind de ziuaasemănătoare unui tumult, asemănătoareunui abur greucare-şi goneşte coloanele fierbinţiîn frigul singurătăţii.Pustie eşti tu, Americă, pustie ca un clopot:pe dinăuntru umplută cu cântece care niciodatănu se înalţă.Păstorul, locuitorul stepei, pescarul,n-au ureche, nici mână şi n-au nici pianinăsau vreun obraz care să … Citește mai mult
Floare de pustie,Ai țâșnit sub SoareDup-o veșnicieCa o întrebare.Țipăt de voințăPeste crude certuri,Sfântă stăruință,Floare de deșerturi.Cât ai plâns în tine,Tainic și cuminteRodul care vineCu podoabe sfinte?Oglindești în fireVeșnicele chipuri,Floare de iubire,Floare de nisipuri.Te-ai întors la mine,Blândă și cuminte,Floare de ruine,Floare de cuvinte.Scutură-ți petala‘N inima rănită,Sparge îndoiala,Floare dezvrăjită!
E-n seara când te pregătești de drum,pe la chindii,când părăsești de tot această lume.Gându-și desprinde cortul din păienjeniș,și inima își uită de ce se-nfricoșase.Pelerinul își părăsește-n pustie sălașulce va fi în curând îngropat în nisipși calea și-o urmează în marea liniște-a nopții,călăuzind de tainice stele.
Profetul.Am fost proroc, pe drumul din pustie,Când zilele mureau, nemângâiete.Am fost proroc, izvor de apă vie,Toți m-ați băut, de friguri și de sete.Un vaier surd din veacuri depărtateVenea la mine-n noapte să mă cheme,Și mă găsea cu buze-nfrigurateDin plânsul vostru împletind blesteme.Iloți flămânzi de pâine și de soare,În carnea mea eu v-am dospit fiorul,Și despicând … Citește mai mult
Din volumul „Petrarca-Sonete” – traducere de Lascăr Sebastian (Editura Tineretului-1959).M-aruncă în pustie unde e veșnic soare,Ori unde gheața-nvinge văpaia lui domoală,Ori unde-a lui căldură e calmă și egală;Și du-mă unde caru-i apune sau răsare. Și dăruie-mi o soartă prielnică sau rea;Așează-mă-n întuneric sau în lumină clară;În nopți, în zile scurte sau lungi m-așează iară,Dă-mi floarea … Citește mai mult
Doamne, mai plângi, ne mai cerimilă unii cu alțiila vremea pustieicolinda-n pustie?Orașul ne trage pe roatăne facem una cu toțiide milă sub urmele roții.Și stea vestitoareprea târziu răsaresă ne-aducă-aminte– unde mergeți, magilor?Steaua sus răsarela o taină mare?Prea târziu de lumela nici o minune.Mesia se joacă hăt – peste câmpieîn copilărie…