Versuri corectate și adnotate
În cripta unui gând s-a făurit sonetul;Ciclop a fost Petrarca! Ce-a spus atunci poetul,Se spune azi întocmai în paisprezece versuri:Că viaţa este plină de multe ne-nţelesuri,Că valurile ei pe mulţi vrea să-i doboare,Poeţii râd de dânsa în versuri nemuritoareOri când, chiar pe furtună ştiu să-şi conducă barca,Pe ţărmul poeziei e farul lui Petrarca.
Cu litere de foc ca stele-n noaptePurta Petrarca-n piept, adânc săpată,Vinerea Mare. Tot așa mă-mbatăAjunul din o-mie-opt-sute-șapte.N-am început iubirea-nfiripatăDe mult ardea în neștiute fapte,Și chiar uitată străbătea în șoapte,Și-acum spre ea mă-mpinge dintr-odată.Iubirea lui Petrarca, infinită,Ce tristă-a fost, necunoscând plinirea,O, Vinere-a durerii, zare ternă.Ci iar și iar răsară-mi, fericită,Dulce, sub lauri în extaz, sosireaStăpânei, ca … Citește mai mult
Eu pas cu pas mă-ntorc pe-a mea cărarecu trupul obosit de-aşa durere,şi-n firea ta găsesc o mângâiereca să mă pierd oftând în larga zare.Dar cugetând la ce renunţ, îmi parecă drumu-i lung, iar viaţa iute piere,şi mă opresc uimit, fără putere,cu ochii-n jos, vărsând lacrimi amare.Şi-n plânsul meu un dubiu mă cuprinde:cum pot aceste membre … Citește mai mult
Îi sugerează Laurei să accepte situaţia în care se află.Dac-ai putea, prin semne disperate,cu ochii-n jos, plecându-ţi fruntea albă,mai abitir ca alta-ai vrea degrabăsă fugi sau, implorând cu demnitate,ori folosind metode rafinate,din piept să-mi ieşi, lăsând inima slabă,unde te-a pus Amor cu vrerea-i oarbă,să-ţi pedepsească marea vanitate:căci orice plantă bună se fereştesă crească pe-un teren … Citește mai mult
Prezintă situația sa nefericită, de care o acuză pe Laura; dorește ca ea să fie miloasă, dar e cuprins de disperare.Orice animal trăind pe-această glie,din cele care nu se tem de soare,este zelos atât cât ține ziua;dar când se-aprind pe boltă mii de stelese-ntoarce acasă ori în cuib, în codru,și se-odihnește până dimineața.Iar eu, de … Citește mai mult
Se consolează văzând că amicul Boccaccio s-a eliberat din lanţurile iubirii.Amor plângea, cum plâns-am eu odatăcând paşii mei de el n-au stat departe,văzând acel efect acerb şi-apartecă inima din lanţuri ţi-e scăpată.Pe drumul drept azi Dumnezeu te poartă;cu mâinile spre cer mă dau deoparteşi-i mulţumesc că rugile-nălţatele-ascultă milostiv şi că ne iartă.Şi dacă-ntors la căile … Citește mai mult
Nu suportă vederea Laurei, dar totuși o caută.Sunt animale-n lume ce-au putereca să privească-n soare când lucește;dar pe-altele lumina le orbeșteși ies doar seara când aceasta piere.iar altele au nebuneasca vreresă intre în văpaia ce vrăjește,și astfel mor, căci focul dogorește;la fel și eu, mă ard și simt durere.Nu pot răbda lumina ce seducepe care-această … Citește mai mult
Laura, care e bolnavă, îi apare în vis şi îl asigură că încă mai trăieşte.Deja sclipea în est steaua iubirii,şi-o alta, de Iunona pizmuită,spre miazănoapte îşi rotea tihnitărazele-i mândre ce plăceau privirii;şi-o bătrânică-n ghearele mâhniriiscurma în foc, desculţă, jerpelită,iar fumul intră-n ochi şi îi irităşi plâng iubiţii-n clipa despărţirii:ea mi-a pătruns în suflet, fără vlagă,dar … Citește mai mult
Îşi hrăneşte mintea şi simţurile cu aspectul şi cu glasul Laurei.Îmi hrănesc mintea c-o aşa mâncare,c-ambrozie, nectar, acestea două,nu sunt mai bune, şi în suflet plouăcu a lui Lethe veşnică uitare.Şi-n inimă aud o suspinarecând ea rosteşte câte-o vorbă nouă,şi spre-al ei chip, cu mâinile-amândouă,mă trage Amor să sorb dulceaţă mare.iar acel glas şi cerul … Citește mai mult
Amor şi Laura nu revarsă harul asupra lui, de aceea se simte dezgustat.Norocul prea târziu mă fericeşte,nădejdea e incertă, pofta mare,şi ba renunţ, ba stau în aşteptare;şi-ncet ca tigrul iar mă părăseşte.Dar neaua va fi caldă, se înnegreşte,pe munţi sunt peşti, iar marea valuri n-are,şi soarele să meargă la culcarespre Eufrat şi Tigru o porneşte.până … Citește mai mult