Adrian Maniu – Cântecul Nemărginit
În talpa mormântului,Din noaptea pământului,Argint șters, sună smerit,Greierele ostenit.Sună lin, ca o tăcereDintr-o veșnică durere.Când tot cerul-i colb de stele,Scăpărând cu focuri grele,Necuprins, peste pustie,Într-o vreme prea târzie.