Versuri corectate și adnotate
Cerul îngroapăstele ce scapă.Clopotul bateruga de searăiară și iară.Luna – o gheară.Noaptea se zbateși ne-mpresoară.Pomii nebuni cresc în furtuni.Cerul s-a-nchis.Ultimul viscalea coboară,dreaptă, ușoară,până-n abis.
Credeam că suntem înțeleși în veșnicie,Înlăturând cuvintele de alții mințite,Schimbând în sărutare sufletele alipite,Chiar suferința întregind o sfântă bucurie.Sortiți a fi legați din alte vieți,Ne-apropiase peste lume o simțire mai firească,În mine zâmbetul tău trebuie să înflorească,Amurg îngenuncheasem albei dimineți.Mâinile până-n inimă au mângâiat.Privirea în privirea ta oglindea dorul.Îmi erai liniștea și-ți trăiam fiorul,miruind fruntea … Citește mai mult
Valurile verzi vin în ghirlande.Simt pleoape galbene de oboseală.Ochii îmi sunt închiși… s-au afundat tot mai adânc spre creier, ca să poată privi mai bine lumea. Spre a privi mai bine lumea, trebuie să-i fii tot mai departe.Și sunt departe.Valurile curg, zbor de păsări verzi. Trupul îmi e afundat în nisipul aprins, în infinit aprins … Citește mai mult
Dorul meu zboară spre tine, iubită,porumbel călător spre țările primăverii.În cetatea asta neagră, prăfuită,abia-nfloriti, s-au scuturat merii.Trec zilele ca oamenii rătăciți pe stradă,în umbra caselor de mult întunecate.Aici numai la înmormântări e paradă,iar fetele sunt urâte toate, toate!..Nici nu mai cred – gândul de-acumSă-ți mai ajungă sub albastrele priviri:aci chiar albatrosul cerului e înecat de … Citește mai mult
Plutesc sângerate..frunze, ca inimi, mâini și săgeți..Adâncurile bolborosesc tulburate,luntrea-și vâră botul, sprijinit pe lopeți.Trestiile molaticefluieră..De la o vreme,soarele, în răsărit,se teme..Deodată, stolul gâștelor sălbatice,unghi greu, fâlfâire pribeagă, înnegrind,peste toamnă, molatica brumă..Sfâșie aerul, zbor, măcăitul sugrumă.Fulgerul puștii coboară fulgi suri-albaștri pe grind.Închisă, firea se face tăcută,apa mai tristă, cerul mai luminat;despletite-n avânt tremurat,două sălcii se sărută.
Să vie SalomeeaCa un șarpe, târându-se spre strachina cu lapte,Cu ochi de aur în aurii inele,Cu pleoape de cerneală,Cu tâmplele înrămurite de vine verzi ca fierea,Cu unghiile vopsite-n fapte.
Dragoste, și aici toamna a bătut la sângePomii, din care a lăsat numai bice.Vântul a ajutat frunzelor să pice..Pe urmă îi pare rău, și plânge.Am pornit singur de-a lungul caselor sub cetatePână la catedrala înfriguratǎ.Duminica jelea din clopotele toate,singură, ca un suflet într-o gloată.Dorul mă îndemna să văd iarba veștejită,apa curgând grăbită și pustie,orii pietroși, … Citește mai mult
Iarna cu zăpezi de argint are să vie.Mă simt atât de obosit, atât de obosit!..În spitalul ăsta, cearceafurile par de hârtie.Mi-au luat hainele, că nu mai am de trăit.Ieri îți făcusem încă poezii,cu versuri dulci și triste, cum îți place ție,și cum ai multe – dacă le mai ții..Vai, ce amară doctorie!..Pe fereastră nu se … Citește mai mult
Fetița – cu ochi mai albaștri în obrazul pal –Șoptește: e frumos afară ca-n poveste.Privește din fereastra de spitalLa primăvara – care a venit ca boala fără veste.Zarzărul, alb ca un nor, zumzește de albine.Un laicer de soare s-a suit în pat.Dulce sufletul – vrea să pornească spre mai binePrin serile în care – cel … Citește mai mult
Fiecare floare,clopot care moare,de-nviere cântă.Seara se avântă.Norii se destramădin apus de aramă.Soarele revarsărană roșie stoarsă,țâșnind pe munți goi,sângele în ploi.Norii umflă poale.Stelele, domoale,lacrima înțeapă,nălțând cer în apă.Câmpuri de urzici,zare vineție,drumul o fâșie.Munții se fac mici.Satul, ghemuit,clipește sfârșit.Liniștea-l apasă.Fiecare casăfumează din pipă.„Cra!..” tăcerea țipă.Dracii razna zboarădin luna de ceară.