Versuri corectate și adnotate
Alunec pe-o lume-n spirală,cu ochii pe-o treaptă în plus,rotindu-mă iară și iară,dar cad, iar căderea e-n sus.Îngheață privirea-mi uimită,căderea se oprește și ea,căci toată spirala se-agită,întinde o mână, mă ia.Și-ncepe o nouă rotirecu mine urcând un abisși cad și mai urc o clipirespre vârful spiralei din vis.Daniel Vișan-Dimitriu(Vol. “Călător prin gânduri”)
Tristețea a-ntâlnit căderea;nu știu de ce le asociem,căci dacă ne-afundăm,ne pierdem și contact și prevederea,necaz nu mai disociemși dispărem. Eliminați, suntem nimic,întregu-i la întâmplare;în pierdere de adrenalină,upuși de limpic,nu găsim scăpare!Și avem vină?.. Neimportant a cui,n-avem ieșire,ne prăbușim pe zi ce trece..Pierdut îți spui;ah, nemurire,îs deja rece!..Și nu-i scăpare,depindem veșnic de un altul,orice ai face,importanță … Citește mai mult
Sfidează gravitaţia-n planaj de-o umbrelă,cu mintea în imponderabil. E-o gazelăsărind din trambulina-aripată, mişcătoarespre-o sinucidere antrenată. O provocare!Ce-i zboru-n fond? Un contemplu al căderiidin visul de înalt, splendoarea, sensul vreriipeste-un tabu al desprinderii de sol spre cer,unde doar temerar întâlneşte sunet, în eter.E-un ireal de-a face altfel, exibiţionistul‘n cădere liberă, în suflet, cum artistul;probează fizica-n legi … Citește mai mult
Nu mai pot să suport asta!Spun tot ce am spus și înainteToate aceste cuvinte nu au niciun sensAm găsit puțină fericire în ignoranțăCu cât mai puțin aud, tu mai puțin vei vorbi, și așa viața mi se va prelungiO să afli asta oricumLa fel ca înainte..Tot ceea ce îmi spuiMă duce cu un pas mai … Citește mai mult
E un Înger negru acolo în zăpadăCu aripa ruptă adormit sub tâmplăE un Înger negru stai să nu ne vadăȘtii câte ciudățenii se întâmplăE un Înger negru adormit frumosParcă a uitat de dureri în visOare ce cartuș l-a lovit și-i josCe portiță-n Raiuri s-a deschisE un Înger negru asta nu-i o sagaFaptul că e negru … Citește mai mult
Mereu se face plinul printr-o gurăCe cască pentru cea din urmă oară,Mereu se varsă-n cer o picăturăDe suflet, picătura necesară.Și tu te plimbi prin lume, ca un vas,Ce tremură-ntr-o mână de copilȘi știi: de stropul care-a mai rămasAtârnă echilibrul ei fragil..O, Doamne! din această fugă-a meaȘi-această piedică ce-o pune clipa,Să se aprindă-atunci când voi cădea,Un … Citește mai mult
Privirea tristă trecută prin ani – ne amintim de clipele copilăriei,Amintirea anilor trecuți uneori e cel mai bun remediu.De la suferință și durere,Din nou schimbăm rolurile.Am vrea să răzbatem la cer,Dar cerul nu ne poartă de grijă.De la înălțime – noi cădeam!Inspirații, expirații…Ardeam din prostie podurile.De la înălțime – noi cădeam!Împreună urmăreamCum mureau visele.De la … Citește mai mult
Cerul a fost bun cu tine, raza-i vietopindu-ți-o-n priviri, dar nu cu mine:din veșnicul ocol, lumini divinemi-a dat să văd, dar zbor spre-nalt doar ție!.O, pasăre ce poți privi-n tăriepe Febo, frumusețea să-i vezi bine,ți-i dat și zboru-n culmi diamantine,din care eu mă prăbușesc, vai mie!.din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Toamna, ca o viţeluşă bolnavă,pe care o duc stăpânii răi la tăiere,a luat calea codrului, pojgheţuit şi cangrenat de tăcere.Presimţind însă că umbletul eiva trezi din somn frunzele căzute,a mugit, dureros şi prelung,înfiorând borangicul clipelor stătute.apoi, cu ochii-mpotmoliţi de lumină roşcovanăa clipit, mâhnit, din pleoapele, de lacrimi spălate,şi-ngenuchind, blajin s-a rugatpentru odihna frunzelor picate.Soarele i … Citește mai mult
M-au îmbătat bețivii, m-au îmbătat și pace!Și n-am doar ce le face!Și mă trezesc buimac, privind cum alții beau.Ah! Numai ei să bea? De ce? Să beau și eu! Mai trag o sârbă bună, mai beau și mă trezescCă singurel vorbesc:„O, soartă schimbătoare, ce râzi de omenire!Nebun cel ce se-ncrede în tine peste fire,Nebun cel … Citește mai mult