Versuri corectate și adnotate
La o răspântie în timp,Am întâlnit un fluviu.Oameni haini îi secaseră apele,Timpul însuși uscase albia sărăcită.Mi-am cufundat mâna însetată,În nisipul fin al prundului,N-aveam lacrimi să-mi plâng setea,Dar arșița privirilor mele,A cuprins albia,Stârnind un fluviu de foc,Pornit să-și stingă mânia,În sarea adormită a mării,Tot la o răspântie de timp.
Ne-am așezat,pe unul din inelele lui Saturn,de vreme ce-ai fugit,în ceasul logodnei.Când inelul ce trebuia să ne lege,s-a lărgit enorm,aruncându-ne în două emisfere.Flora
Copilărie ninsă de floarea de cireș,Rămasă-n amintire, ascunsă-ntr-un ungher,Mă-ntorc iar către tine și te visez ades,O fac cu nostalgie, mă regăsesc și sper.Tril de privighetoare în nopțile de vară,Febrile amintiri a primelor iubiri,De mână cu-n prieten, plimbările de seară,Pe sub castanii falnici, trecut-am parcă ieri.De gânguritul dulce al pruncului la sân,Privirea blândă a mamei, în … Citește mai mult
Sunt șoapta pârâului clipocind printre stânci,Un simplu om înotând, prin noianul de gânduri adânci.Sunt aurul holdei de grâu, stropită cu maci,Sunt glasul conștiinței, ce-ndeamnă să taci.Sunt arșița verii-ostoită de ploi,Sunt șoapta ce-auzi, povestind despre noi.Sunt drumul de coastă străbătut doar în doi,Sunt un pas șovăielnic, ce-ar duce spre noi.Sunt frunza ce cântă al crengilor rod,Sunt … Citește mai mult
Sfinxule, pleacă-ți privirea,Peste munți și codrii falnici,Ce uimiră omenirea,Și-au ferit-o de pârdalnici.Peste cetina măruntă,Răscolită de vârtejuri,Peste cetățuia sfântă,Care chiamă la vecernii.Babele ți se-nchină,În pământ își pleacă ochii,Parcă sunt la-nchinăciune,Când sărută poala popii.Munți și văi, râuri de vreme,Se-nclină în răstimpuri,Alternând culori, miresme-nCele patru anotimpuri. Flora.