Versuri corectate și adnotate
Cu vrerea-mi arzătoareea-și râde-ascuns de mine,blând și în piept cu-a fiarelor ei hoardă.Amor, nu ți-am spus oarecă nimeni nu obțineceva când speră, ba c-o să și piardă?Acum, de-o să mă ardăsă mor, nu-i ea, că-s eu de vină,că îi voi da ce n-o să-i se cuvină.
Triste războaiefără emblema iubirii.Triste, triste.Triste armecând nu-s arme cuvintele.Triste, triste.Triști oamenicând nu mor de iubire.Triști, triști.
Bătrânul clopot bate miezul nopții,pierduțiise întorc pe rând acasă,se lasă dușipe străzile pierdutespre liniștea singurătății lor.Cei fără viseîși găsesc culcușulîntre speranțăși neîmplinire;e frig acoloînsă amintireaadăpostiților îi face fericiți.
Dacă ploaia n-ar fi pornitÎn viața mea nu te-ai fi adăpostitEu nu mai eram un răsăritÎn opinia ta ce apoi m-a sărit.Un mulțumesc, era de-ajuns,Decât să țintești, ce nu ți-ai propusM-ai bine mi-ai fi spus: „dragă prietene”Un sărut pe obraz, sunt sentimentele.Iar mâine va iubi,Cine n-a iubit niciodată în viața luiIar cine a iubit,Va iubi … Citește mai mult
Eu te-am purtat de mână printre spini,De cer se agăţase Luna nouăŞi mi-au crescut din braţe rădăcini,Să pot să beau privirea ta de rouă.Îngenuncheaseră salcâmii fruntea lorSă-şi ningă tot parfumul din petaleŞi fluturi desenaseră în zborArpegii, în ecouri abisale. Refren: Prin ochii pietrelor cărunte,Pământul se uita spre UniversŞi-n apa nopţii, stelele căzuteSe unduiau ca paşii … Citește mai mult
Peste tot suntem acasă, porțile ni se închid,Nu-i echipă mai jegoasă și mai naspa ca Rapid, Rapid, Rapid,Luptă ca să ne prostești… F**k you.All I need is „U”.
Am săvârșit păcatul cel mai greuDin viața unui om. Căci fericitN-am fost. Uitarea mi-e sortitSă-mi troienească lespedea mereu. Părinții-ncrezători m-au zămislitPentru riscantul și frumosul jocAl vieții. Pentru aer, apă, foc,Pământ. Mâhniți sunt: n-am fost fericit. Dorința neîmplinită-i. Mintea meaCanon simetric și-a impus în artăCe țese fleacuri. Vai, le-a fost deșartăCredința că-n tărie-i voi urma. Nu … Citește mai mult
Privesc bezna mare a nopții,Solul în somn, în umbre proprii;Ici-colo zboară și stele:Du-te-vino fac visele mele.Baloanele viselor mele,Briliante, ca cele din stele;Dar se sparg pe drum amândouă –Pocnesc, înainte să-l parcurgă.
Ne-am așezat,pe unul din inelele lui Saturn,de vreme ce-ai fugit,în ceasul logodnei.Când inelul ce trebuia să ne lege,s-a lărgit enorm,aruncându-ne în două emisfere.Flora
Și iată cum se destramăPuțin câte puținCând nu mai aiNiciun gând plin. Toate sunt plecateRătăcite undevaDu-se la persoanaCare odată te iubea. Toate sunt plecate,Toate-s destrămateDe un membru al familieiCare nu te-nțelege. Toate-s destrămate,Toate-s adunateÎntr-un trup care nu mai poateSă alerge singur. Să înfrunte singurO lume mizerăȘi plină de oameni falșiȘi plini de invidie de care … Citește mai mult