Copilărie ninsă de floarea de cireș,
Rămasă-n amintire, ascunsă-ntr-un ungher,
Mă-ntorc iar către tine și te visez ades,
O fac cu nostalgie, mă regăsesc și sper.
Tril de privighetoare în nopțile de vară,
Febrile amintiri a primelor iubiri,
De mână cu-n prieten, plimbările de seară,
Pe sub castanii falnici, trecut-am parcă ieri.
De gânguritul dulce al pruncului la sân,
Privirea blândă a mamei, în păr cu mult argint,
Ce ostoiește plânsul și-alină un suspin,
Cu lacrima în geană, șoptindu-mi un descânt.
Trecut-a, Doamne, ca floarea tinerețea,
Mi-e părul nins și mie, am tâmple argintii,
Mă doare mult tristețea, bătrânețea,
Doar inima-mi se-avântă, într-o joacă de copii.
Sensul versurilor
Piesa exprimă nostalgia pentru copilărie și trecerea timpului. Vorbitorul își amintește cu drag de momentele inocente ale copilăriei, dar resimte și tristețea îmbătrânirii, găsind alinare doar în amintirea jocurilor copilărești.