Paul Celan – Floarea

PiatraPiatra din aer pe care o urmărescOchiul tău e la fel de orb ca ea.Am fostmâiniam împachetat vidul întunericului, am găsitcuvântul care aduce varafloare.Floare – cuvântul unui orbochii noștriiprivesccătre apă.CreșteInima zidită peste inimă zidităadaugă petale.Încă un cuvânt ca acesta și ciocanelese vor balansa deasupra crăpăturilor pământului.

Edith Södergran – Taurul

De ce întârzie taurul?Firea mea e-o pânză roșie.Oare nu văd ochi bălțați de sânge,nu aud răsuflări gâfâite,nu tremură pământul sub copite nebune?Nu.Taurul umblă fără corn;stă în fața iesleiși îndărătnic își mestecă fânul aspru.Pânza cea mai roșieflutură nepedepsită în vânt.

Flora Margarit Stanescu feat Versuri Personale – Fluviul de Foc

La o răspântie în timp,Am întâlnit un fluviu.Oameni haini îi secaseră apele,Timpul însuși uscase albia sărăcită.Mi-am cufundat mâna însetată,În nisipul fin al prundului,N-aveam lacrimi să-mi plâng setea,Dar arșița privirilor mele,A cuprins albia,Stârnind un fluviu de foc,Pornit să-și stingă mânia,În sarea adormită a mării,Tot la o răspântie de timp.

Nichita Stănescu – Ce Fel de Tren

Ce fel de tren marfar ești tudacă-ți e trupul meu șină de carne?Ce fel de măr ești tudacă-ți e ramură viața mea?Eu locuiesc într-un trilde privighetoareDorm cu ceafa pe nota Doși-mi încălț piciorulîntr-un saxofon.Du-te, îmi strigă ciocanul,du-te,du-te idiotule de cui de fier,du-te,nu vezi că te bat în palmaunui crucificat?