Sunt șoapta pârâului clipocind printre stânci,
Un simplu om înotând, prin noianul de gânduri adânci.
Sunt aurul holdei de grâu, stropită cu maci,
Sunt glasul conștiinței, ce-ndeamnă să taci.
Sunt arșița verii-ostoită de ploi,
Sunt șoapta ce-auzi, povestind despre noi.
Sunt drumul de coastă străbătut doar în doi,
Sunt un pas șovăielnic, ce-ar duce spre noi.
Sunt frunza ce cântă al crengilor rod,
Sunt raza de soare, rămasă zălog.
Sunt marmura iernii, troiene ningând,
Sunt unda suavă-n izvor îngânând.
Sunt lacrima cerului pe obraz de câmpie,
Sunt doar un vers, într-o poezie. Flora.
Sensul versurilor
Piesa este o meditație lirică despre identificarea sinelui cu elemente ale naturii și cu stări emoționale. Vorbitorul se definește printr-o serie de metafore naturale, sugerând o căutare a liniștii și a sensului în lumea înconjurătoare.