Versuri corectate și adnotate
Stau într-un colț stingherÎncep să simt, să credCă lumea nu-i cum aș vrea s-o am.Dar n-are rost să sperCă nu voi trăi în zadar. Chorus:N-am să cred că asta-i soarta meaNimic nu mai sunt din ce-am fostN-am să cred că tot ce pot aveaSunt zile și nopți fără rost. Urmez tăcut caleaȘi oare cine ar … Citește mai mult
I:Greu te aprinzi și repede uițiNu înțeleg de ce nu asculțiNu vreau să aud că pleciDe ce nu vrei să încerci să mă crezi? Refren:Te voi iubi azi mai mult decât mâineCa și când mâine n-ar mai veniTe voi iubi azi mai mult decât mâineCa și când mâine totul s-ar sfârși. II:Să te convingi nu-i … Citește mai mult
Nu se vedea, pe calea ei, Lacteea,Nimic, prin întuneric, nu era.Şi Luna se ascunsese-n noaptea-ceeaŞi tăcea. Era ca un anunţ, o prevestireA unei zile-n care vei aflaCe aşteptai, iar noaptea-ţi da de ştireCă venea. Şi a venit: un fum prin întuneric..Părea lumină, însă nu eraDecât un drum misterios, himeric,Ce-atrăgea. Ai mers pe el un timp, … Citește mai mult
Ne facem drum printre-ntâmplăriducându-ne pe noi în spatedin mirări în mirări.Lângă creanga ce s-a măcinat,cu fața-n palmenu în zadar am stat.Ne-a crescut la picior,ca din aburii prinșipe creanga de fulger a lemnului,o floare de bujor.Am pornit șchiopătândsă urcăm scara cu trepte rupte,spre noi lupte.Ne cântau în prafpăsările la amiazăcântece de pază.
Mai ieri eram copii,vedeam numai în parte.Dar anii au trecut și am crescut.Mergem mai departe,pe drumuri lungi, pustii,Ne apropiem de moarte, cu fiecare zi.Aleg să Te urmez, dincolo de toate.E timpul tot mai scurtși nu-i o întâmplare..Ne ducem cum venim, oricine moare.Clipele se scurgși nu vreau să le pierd.Tot mai mult tânjesc, cu Tine să … Citește mai mult
Nimeni nu va fi-n cămară,Decât înserarea. PoateÎncă iarna cu-ntristareaDin perdelele lăsate.Încă fulgii cu noianulÎnălbirii lor sublime,Încă streaşina, troianul,Iar cu-acestea încă Nimeni.Iar pustiu să-mi viscoleascăFirea mea. Din lac să chemeIernile ce-or să-mi albeascăChipul meu din altă vreme.Spini de gheaţă să-mi înfigăAnii, când mi-or fi la vamă,Sobele să-şi mânce frigulStivuit până la geamuri.Dar în clipele acestea,Stârnind tremur … Citește mai mult
Prea lungă-i noapteapentru o singură viață.Cuprinsă-n scrumcă jarul încearcăinima să dăinuiascăpână s-a face dimineață.Rugat să fie Dumnezeu,rugate.Vântoasele și fiece boarecenușă apărătoarede orice suflaresă mi-o ferească.
La o răspântie în timp,Am întâlnit un fluviu.Oameni haini îi secaseră apele,Timpul însuși uscase albia sărăcită.Mi-am cufundat mâna însetată,În nisipul fin al prundului,N-aveam lacrimi să-mi plâng setea,Dar arșița privirilor mele,A cuprins albia,Stârnind un fluviu de foc,Pornit să-și stingă mânia,În sarea adormită a mării,Tot la o răspântie de timp.
Trece-vor graiurile universuluiSe va stinge-n țărâna searaPământului. Lămpile vor orbiȘi-n văzduh va amuți larmaCucuvailor. Vulturii se vor retrageÎn nevăzut și tăria vederiiSe va preface-n amurg. ToateSe vor aduna în acea matcăUșoară de nimic din careSmulse-au fost de Duh la începuturi.Atunci te voi vedea pe TineCum mă vezi și ne-om cunoașteÎndeaproape cuvânt din cuvântPutere din putere. … Citește mai mult
Îmi era urât de moarte pe a chinului cărare,Când, iubito, deodată, te-am zărit în depărtare.Alergam ca însetatul la un murmur de izvoare,Să-mi lipesc de ele buza pe arșița cea mai mare.