Versuri corectate și adnotate
Întreagă, amintirea reînvieÎncerc să regăsesc un vis pierdutCând ne jucam cu zmeie şi lucruri din cuvinteŞi ne iubeam. Am rătăcit departe fără tineŞtiam că timpul nu mă va iertaPăstrez în haină poza făcută într-o vineriDar ştiu acum că nu mai eşti a mea. Dar eu adorm cu tine în gândAud tunetul cântândŞi mă trezesc plângândÎn … Citește mai mult
I:Te-ai apropiatM-ai lăsat să te ating, să te simtCa un vis apari și dispariVii și pleci, unde alergi? Refren:Te-ai pierdut cumva căutând lumea taSau te-ai împiedicat de inima meaEști o taină ce n-o pot aflaEști rebela ca inima ta. II:Treci prin viața meaEști o stea ce apari și dispariEști ca un mister efemerVii și pleci, … Citește mai mult
1. (BIS)Noaptea când cerul privescDoar la tine mă gândescUnde ești, unde ești?Pe ce drumuri rătăcești? R: (BIS)Mă doare amintirea taRevino iar în viața meaCâtă durere să mai strângȘi cât să te mai port în gând. 2. (BIS)Stelele dacă-ar puteaSă te-aducă-n viața meaPoate n-aș mai suferiAșteptând noapte și zi. R: (BIS)– || – 3. (BIS)De ce-mi … Citește mai mult
Coborâtă din fermecătoru-i piscDacă încă o dată ar fi să se mai ișteIubirea lui, nepăsătoare s-ar arătaNumărând nenumărații ei spiniRisiptiți în ceasuri, în minute.
Sunt nopți și zile ce trec și greu se ducNu știu unde oare, unde se tot ducTrec nopți și zile, pe pernă simt doar parfumÎn ochii tăi văd doar, doar un dor nebun.Dor nebunA rămas, a rămas pe drumȘi simt dor, dor nebunȘi simt dor, dor nebun
Vaiet.Ce lung șuieră trenul în nopțile târzii!Stau singur în odaie și n-am nicio dorință,din amintiri se-ncheagă întreaga ta ființăși iar se duce somnul, fugar în văi pustii.Presimt ca o durere trist adevărul crud.Dar tot mai sper, iubito, cândva c-ai să revii,s-adorm iar lângă tine, și să nu mai audce lung șuieră trenul în nopțile târzii.August … Citește mai mult
Și dacă-un dor mai simt în pieptCând se ivește luna,E ca să nu te mai așteptȘi azi ca-ntotdeauna.Și mângâieri de mai pot fiUnei vieți de jale,Ar fi de-a nu te întâlniNici când în a mea cale.Iar fericită de eramSă fiu în asta lume,Pe tine nu te cunoșteamNici îți știam de nume.
Scrisori ce am sunt moarte, albe, seci,Însă par vii şi freamătă când vreauSfoara s-o scot şi-n poală să le iauCu mâini care-mi tremură şi-s reci.Şi el scria – Amici suntem şi deciÎn zi de Mai voia ca eu să stauSă-mi simtă mâna, tandru să i-o dau,Lucru banal; vărsat-am lacrimi zeci.Şi tremurând, „mi-eşti dragă”, am citit … Citește mai mult
Ai plecat, mânat de dorȘi te-ai dus tot înainte,De cumplitul meu amorNu ți-ai mai adus aminte.Eu cu sufletul zdrobit,Am privit în a ta cale,Și cu lacrimi am stropitUrma pașilor tăi.
Cu slove mici scrisoarea ta mă-ntreabăDe ce nu îți mai scriu, ce gânduri portDe la un timp sunt năpădit de treabăCerc spinii gândurilor să-i amortȘi mă frământ, mă zbucium fără pregetSă uit, ca luminat de lună nouăȚi-am sărutat sideful unui deget,Și ochii mari, îmbrobodiți în rouă!