La o răspântie în timp,
Am întâlnit un fluviu.
Oameni haini îi secaseră apele,
Timpul însuși uscase albia sărăcită.
Mi-am cufundat mâna însetată,
În nisipul fin al prundului,
N-aveam lacrimi să-mi plâng setea,
Dar arșița privirilor mele,
A cuprins albia,
Stârnind un fluviu de foc,
Pornit să-și stingă mânia,
În sarea adormită a mării,
Tot la o răspântie de timp.
Sensul versurilor
The song speaks of encountering a depleted river, symbolizing loss and hardship caused by unkind people and time. However, the speaker's intense gaze ignites a 'river of fire,' representing a powerful force of anger and determination that seeks to overcome adversity and find solace.