Flora Margarit Stanescu feat Versuri Personale – Inelul
Ne-am așezat,pe unul din inelele lui Saturn,de vreme ce-ai fugit,în ceasul logodnei.Când inelul ce trebuia să ne lege,s-a lărgit enorm,aruncându-ne în două emisfere.Flora
Versuri corectate și adnotate
Ne-am așezat,pe unul din inelele lui Saturn,de vreme ce-ai fugit,în ceasul logodnei.Când inelul ce trebuia să ne lege,s-a lărgit enorm,aruncându-ne în două emisfere.Flora
Tu ce stând cumpăna vremii îi măsuri,Tu ce măsuri curgerea lumii în haosDupă câte ori se ivește umbra,Soră luminii.O, Saturn tu, care domnind genunea,Te-ndrăgi atât, că, privind la tine,Din adâncul întunecat ea deteNaștere lumii.Cel dintâi din zei răsărind din haos,Generații trec, de zei și de oameni,Numai tu rămâi pe deasupra tuturorCel de pe urmă.[1880].Poezie inedită
O! Veselie! Inocență! ApăȘi lapte dulce, cuminecăturăDin zile fericite! Cel ce scapă,În veacul nostru de păcat și ură,Din pura băutură nu se-adapă!Dar eu o cânt și-aș vrea să-mi dea în gurăSaturn, bătrânul, candelul, din sac,De plictiseală, sorb câte-un coniac.
Mulți zic: „Zmeule, mai lasă beatu’ și scrisu’Ți-ai făcut mendrele, a venit vremea, știi tuAruncă totul, e simplu, apoi fii lângă fiitu’Ea nu te strigă iubitule, plus că ți se scurge timpul.”Lasă noxele, nu vezi că tremură ca boxeleȘi oricât de mult i-ai oferi, n-o să spună „ce bine e!”Învățată să facă, să dreagă, s-o … Citește mai mult
Știam de la bunică-meacă Saturn nu este o stea rea,că numea capul unei lagostelespânzurat în frângiile sale. Bunică-mea îmi spuseseși pe atunci eu n-am crezut-ocă-n jurul soarelui roiesc planeteși-un cap retezat.. Bunică-mea mai îmi spusesecă noi suntem gândurile de pe urmăale acelui cap. Eu n-am crezut-odar de la o vremetrupul meu a început să miroasă … Citește mai mult
E noapte, șoapte trec pe baltă,Tușește clopotul în turn.Vibrează lungSaturnSaturnO cucuvea pe bolta-naltă.Saturn,Saturn, răsună-n vânt.Dantele negre deșirateSe-ntind pe pietrele curate,Pe turnul alb cu vârful frânt.Nici un cuvânt, e vânt, e vânt.Din gang ies plete de-ntuneric.E râs, e plânsul ei himeric.E noapte, șoapte trec pe baltă,Saturn,Saturn, vibrează-n vânt.Nici un cuvânt, e vânt, e vânt.
Inima cedrilor sacri nici eaNu mai e prinsă ca inima mea.Ceasul și ziua și luna și anul,Cercuri pe ape ce nu-și văd limanul.Hore pun ca mișcătoare inele,Limpezi, în jurul inimii mele.Umbra, rea limbă de ceas, îmi dă roată,Roată cu spițe de noapte-ncheiată.Scrânciobul naltelor reci constelațiiSuie și cade-n rotundele-mi spații.Câte vârtelniți de timp sunt în cer,Inima … Citește mai mult