Versuri corectate și adnotate
Afară plouă, plouă.În trista mea odaie,Pe etajera roză,Azi am găsit, iubito,O albă tuberoză,Pe etajera neagră,Un trandafir mai galben ca părul tău de aur!.*.Sărmane flori iubite!Ce mâini de castelană,Ce mâini necunoscute, tremurătoare, fineV-au rupt fără de milă!Sau poate vijelia v-a secerat, nebuna?În trista mea odaie cum ați pătruns? Răspundeți!În trista mea odaie doar razele de lună … Citește mai mult
III.Întregul cer e plin de noriȘi parcul e pustiu de flori.Cad frunzele necontenit,Terasele au mucezit.Fântâna a murit de mult,Doar glasul vântului l-ascult.Plutesc senzații de aramă,Un glas din alte lumi mă cheamă.Coboară toamna-ntunecată,Mi-e tinerețea sfâșiată.Coboară toamna peste viață,Mi-e inima un sloi de gheață.Zadar în jurul meu privesc,Pe tine nu te mai zăresc.Tăcerea curge ca o apă,Singurătatea … Citește mai mult
Ah! Crinul alb de-odinioarăCe răspândea discret parfum –Parfum de mistică iubire –S-a ofilit, s-a stins de-acum.Ah! Crinul alb de-odinioarăCe răspândea discret parfum…O! nu atinge alba floare,Petalele s-or scuturaȘi viața mea va fi pustie,Căci ele-s amintirea ta.O! nu atinge alba floare,Petalele s-or scutura…
Mi-e sufletul o creangăCe-n umbră veștejește,Când te visez, tresareȘi iarăși înflorește!Mi-e sufletu-o fântânăUitată și pustie,Când îmi apari, prin farmecSe schimbă-n apă vie!Mi-e sufletul un clopotStingher și ruginit,Când mă privești, răsunăDe parcă e vrăjit!Mi-e sufletul o baltăCu apă înverzită,Când îmi zâmbești, întreagăVibrează limpezită!Mi-e sufletul o noapteC-un cer pustiu, de ceață,Când îmi vorbești, deodatăSe face dimineață!Mi-e sufletul … Citește mai mult
Revăd imaginile roze din vremile care-au trecut:Se auzea un cânt de flaut agonizând în depărtare.Plutea răcoarea în grădină, caișii fremătau în floare,Și se scăldau naiade roze în lacul rece și tăcut.Îmbătătoare ca o roză era pe-atunci orice himeră,Urcau spre-nalturi păsări roze, răpite-n zbor ca de-o chemare,Halucinat de visuri, gândul călătorea din sferă-n sferă,Cu mii de … Citește mai mult
Ce freamăt jalnic se ridicăDin șir de sălcii plângătoare,Și ce adormitor pluteșteMireasma teilor în floare!.Pe-ntinsul văilor, amurgulÎși lasă umbra lui molatic,Un plop înalt, în depărtare,Suspină trist și singuratic.Cu murmur de izvor, din vale,Se-nalță-o doină fermecată,Și luna plină, s-o asculte,De după dealuri se arată.Frunzișul adormit îngânăCa-n vis povestea lui de șoapte,Și singur buciumul mai sunăÎn trista … Citește mai mult
Azi ți-am primit scrisoarea,O recitesc – și-mi pare că sunt purtat de aripi,Că sunt furat de vise,Că sunt pe alte țărmuri,Pe culmi strălucitoare, departe de abise.O recitesc – și-mi pare că totul e o glumă,Un gest, o parodie, o vorbă trecătoare;O recitesc – și tremur, căci șarpele-ndoieliiDin umbră priveghează și-n cale mă pândește.O recitesc – … Citește mai mult
Frunze de aramă, păsări călătoare,Lacrime, suspine, palide fecioare, —Toamnă!.Flori uitate-n glastre, drumuri prăfuite,Dangăte de clopot, stinse, răgușite, —Toamnă!.Cântece stridente, zări pustii, deșarte,Țipete-ascuțite, undeva, departe, —Toamnă!.Nopți fără de stele, vise sfărâmate,Picături de sânge, frig, singurătate, —Toamnă!.
Pe-o mare-ntinsă de abise,Cu aripi negre-abia deschise,Plutește-o pasăre-ostenităȘi țipă jalnic, e rănită.Plutește-ntruna peste valuri,Căci vrea s-ajungă drept la maluri,Să-ntindă aripa rănită,Să-adoarmă dusă, e obosită.Dar malu-aleargă, tot aleargă,Și zarea-ncepe să se șteargă.Din cer se-aud atuncea glasuri,Un cor de îngeri care cântă:«Grăbește-ți zborul, te avântă,Mai e puțin și treci de apeȘi malurile sunt aproape».E prea târziu, nici … Citește mai mult
În suflet port adeseoriTăcere neagră de cavou,În el pierdutele-amintiriRăsună viu ca un ecou.Răsună, viața-mi răscolesc,O mare sumbră toate-aparȘi toate gem, sunt ani de cândLumina stinsă e în far!