Mircea Ivănescu – Spre Amiază în Orașul Vechi

S-a făcut frig — mergi pe stradă prin vânt,într-o dimineață fără lumină — (de parcăs-ar fi întors vremea când, bolnav, ieșeai rar din casăși străzile îți erau străine, ca într-un orașprin care treci doar — nu este viața ta —ai să te întorci dincolo, și străzile acestea au să-ți rămânădoar amintire —) mergi pe stradă, … Citește mai mult

Rainer Maria Rilke – Zi de Toamnă

Bătut-a ceasul, Domne. Vara-a fost lungă, lungă.Așterne-ți umbra peste cadranele solareși pe ogoare vântul dezleagă-l și-l alungă.Să fie pline poruncește celor din urmă roade;mai dăruiește-le din Sud o zi sau două,îndeamnă-le să se-mplinească și înrouădulceața de pe urmă în vinul greu din cade.Cine acum nu are casă, nu-și mai face.Cine acum e singur, va rămânea-ndelung.O … Citește mai mult

George Bacovia – Frig

Frig.Sunt lângă un gard rupt,Și vântul bate cu frunze ude –Sunt mai urât, sunt supt,Frigul începe sticla s-o asude.Pe strada aplecată la valeE-o toamnă ca o poezie veche –Vântul împinge fusta femeilor în cale,Cu una din ele nu mai putem fi o pereche.Toamna rupe afișe și flori,E mai trist departe-n prăpăstii –Să faceți foc pe … Citește mai mult

Octavian Goga – Toamna-n Grădini

Val de brumă argintieMi-a împodobit grădinaFirelor de lămâițăLi se uscă rădăcina.Peste creștet de dumbravăNorii suri își poartă plumbul.Cu podoaba zdrențuităTremură pe câmp porumbul.Și cum de la miazănoapteVine vântul fără milă,De pe vârful șurii noastreSmulge-n zbor câte-o șindrilă.De vifornița aprigăSe-ndoiesc nucii, bătrânii,Plânge-un pui de ciocârlieSus pe cumpăna fântânii.Îl ascult și simt subt geneCum o lacrimă-mi învieNi … Citește mai mult

Nicolae Davidescu – Sfârșit de Toamnă

Oh, după ce, ieri, vântul acidulat de ger,Umflându-se-n scheletul copacilor, stătuse,Din arbori frunze rare se desprindeau stingherȘi cu intermitența acceselor de tuse.Apoi simțit-am gândul ascuns al toamnei cumRăsfrânge pretutindeni culoarea-i de sulfină,Iar cerul se făcuse un larg alcov de fum,Greoi ca atmosfera murdară de uzină.Pe uliță, impresii adânci de doliu-micTreceau ca un nostalgic convoi de-nmormântare,Și … Citește mai mult

Alexandru T Stamatiad – Toamna

Frunze de aramă, păsări călătoare,Lacrime, suspine, palide fecioare, —Toamnă!.Flori uitate-n glastre, drumuri prăfuite,Dangăte de clopot, stinse, răgușite, —Toamnă!.Cântece stridente, zări pustii, deșarte,Țipete-ascuțite, undeva, departe, —Toamnă!.Nopți fără de stele, vise sfărâmate,Picături de sânge, frig, singurătate, —Toamnă!.