Versuri corectate și adnotate
Mi-am rătăcit prin gânduri mii de flori,și sărutări, și tot ce ți-am trimisprin mesageri ce mă-ntrebau în zoricum prețuiesc plecarea unui vis.Mi-am rătăcit și azi un trandafirca un surâs aprins pe buze moi,dar l-am găsit și pot să îi inspirparfumul amintirilor cu noi.Nu ți-l trimit – cu el pot să visezși-atunci când zorii visele gonescîn … Citește mai mult
Rezemat în cot, pe-o ranătolănește Buda-n templu:cap de aur, trup de aur.Artă moartă, te contemplu!Aoleu, mă doare văzul:un furnic, de nu știu când,scormonește-n ochiul Budei.Buda doarme lăcrimând!Of, mi-e milă! Of, mi-e jale!Aș sufla furnicul, darochiul Budei mă ținteșteprintre lacrimi, avatar.
Solomon a spus odată:„Odele scrise de mineLe voi pune-n fundamentultemplului ce va să nascăîntunericul și-apoi luminacelor care m-or urma“ -.Secol după secol toateodele, la temelia triburilorînvrăjbite, au dărâmatcu lacrimi zidulpământescului simbol -.Iată, după noi pârjolula mocnit pentru o clipăpeste triburile toateamuțind întreg avântulîntrebărilor sihastre:.“Să ascult de cine oare?De oracole, de sfinți?!Unde oare temeliasă mi-o pun? … Citește mai mult
Templu-al Amorului, în veci neisprăvit!Îi facem o coloană fiecare:în van – căci zeul are(din nu se știe ce cotlon ivit).Cu arcu-i s-o dea jos, părând a spune:„Un templu nou consacră-mi! ”Și pe ruina asta, când soarele apune,plouă lacrimi.
Lui Ioan AlexandruPrețuiesc deopotrivă pe sfântulCu mâna dusă spre inimă,La fel și pe sfântul sprijinitÎn sabie.Doamne, poate căN-am fost nici sfânt, nici oștean.Pur și simplu, ziditu-m-am de viuÎn templul Limbii Române.Iar în bisericăN-ai cum să fii curajos.În biserică să fiiDrept și cinstit.
Acum să-ți fie pasulprecaut: la un singur trascu piatra, de-aici, ți se găteșteo mult mai rară scenă.Poarta cea roasă a unui templuînchisă-i pe vecie.Lumina mare-i răspândităpe pragul ei ierbos.Și-aici, unde nu are să răsunepas omenesc, durere de prisosveghează-ntins pe jos și slab, un câine.Nu se va mai mișcaîn ceasul bănuit zăpușitor.Peste acoperișgrandiose se-arată un nor.
Spuneți-mi ce-i mai bine? Să mergi într-o tavernă,Sau să te tângui zilnic cu sufletul pustiu,Îngenunchind în templu? Dar eu nu vreau să știuDe-Alah și altă viață, căci stingerea-i eternă.
Hai, sus! Soarele-a risipit AstriiDe pe Câmpia Nopții și-albaştriOchii zilei se oglindesc pesteTurnul cel Mare – mii de piaștri!În geana zorilor mi s-a părutCa-aud din Crâșmă glas, frățesc salut:„Templul așteaptă oaspeți credincioși,Intrați, nu vă sfiiți, slujba-a-nceput”!Cocoșu-a cântat, umflându-și gușa,Iar cei de-afară-au strigat: „Ușa,Deschideți ușa, știți cât de puținTimp avem de stat și-apoi.. cenușa.”Învie Noul An … Citește mai mult
În geana zorilor mi s-a părutCă-aud din Crâșmă glas, frățesc salut:„Templul așteaptă oaspeți credincioși,Intrați, nu vă sfiiți, slujba-a-nceput!”.Rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Urechea ta e un templude douăzeci de metriformat din ivoriu, jasmin și jadeu îl contemplu, decadÎn prinoasele de ghirlande și depicuri de sânge cu sareDăruite unui vas muzicalde fildeș, smarald și opalcare ronțăie în urechea taîn adânco butonieră cu margaretăpentru lumea secretăca o Lună culcată-n nisip