Hai, sus! Soarele-a risipit Astrii
De pe Câmpia Nopții și-albaştri
Ochii zilei se oglindesc peste
Turnul cel Mare – mii de piaștri!
În geana zorilor mi s-a părut
Ca-aud din Crâșmă glas, frățesc salut:
„Templul așteaptă oaspeți credincioși,
Intrați, nu vă sfiiți, slujba-a-nceput”!
Cocoșu-a cântat, umflându-și gușa,
Iar cei de-afară-au strigat: „Ușa,
Deschideți ușa, știți cât de puțin
Timp avem de stat și-apoi.. cenușa.”
Învie Noul An dorințe dragi,
Dar gânditor tu, suflet, te retragi
Spre spațiul unde Moise-a rupt un ram,
Iar pe Hristos l-au adorat Trei Magi.
Sensul versurilor
Piesa explorează trecerea timpului și invitația la credință și spiritualitate. Versurile evocă imagini ale zorilor, ale templului și ale figurilor biblice, sugerând o călătorie interioară spre înțelepciune și acceptare.