Versuri corectate și adnotate
Nu-i materie viața, este pură energie.Nașterea-i e amnar, vâlvătaia-i făclie,Începutu-i fragil, întețitu-i cu suflul,Roșu-i este sclipirea, rug îi e începutul.Vântul nu o doboară, îi dă-nalt, o iuțește,Apa-i este ardoarea, în înec o sfârșește.Emanația-i suflet cum fuiorul de fum,Rece-ș-are sfârșitul prin cărbune-nspre scrum.Focul viu e de tânăr, trosnet dă în scântei,Zgomotul îl înalță exploziv în idei.Mistuirea-i … Citește mai mult
O, glorioasă cruce, victoriosTrofeu, de suferință-nconjurat,O, semn anume-ales, predestinatUnui remediu așa miraculos;O, viu izvor de sacru revărsat,În tine răul tot fu vindecat!Prin tine Domnu-a vrut și-a căpătatPe merit un renume de pios.Cu tine timpul răzbunării-i frânt;În tine mila astfel să răsarăCa primăvara după iarna grea.Dușmanii toți din fața ta dispară.Tu l-ai schimba pe cel care … Citește mai mult
Am început să-mi rup dintre petale,Lăsându-le-n cădere pe poteciPentru urmaşi, ce-aşteaptă să se scoaleLa reînvierea dintre cripte sumbre, reci. M-am consumat în fructul destinatSă las sămânţă-n seminţii la lume..Sunt coaja dură din trăiri; uscat,Mumifiat treptat, agale, în cutume. Am oare-n adâncime rădăcini,Să fiu la viermi şi cârtiţe o hrană?Sau poate bun de lemn aş fi, … Citește mai mult
Fânul fu răzbit în varăde o coasă milenară.Mai rămase-un fir, sau două.Dăruindu-le cu rouă,noaptea se pierdu în zori,răsădind în urmă flori.
E ziua când exultă amorRăsfrânt în raze noi de soareDe-un ghiocel, sărut în floareLa piept de inimi.. Mărțișor!. E întâi, din nou nebunul dorCând lumea iar perechi se împarteSă-și jure că nimic desparteGând pus pe-un vis.. De Mărțișor!. E martie, el, sfredelitorTrezit din gheț, sol reveniriiLa caldul pârg, dând rod iubiriiPrinsă-ntr-un fir.. De Mărțișor!. E, … Citește mai mult
Cu mâna ta o lampă în zare ai aprins,Chemându-mă la luptă cu valul și cu vântul,Și-atunci când mă cuprinse talazul necuprins,M-ai cufundat în bezna mai neagră ca mormântul.Și lungă vreme, nici o lumină, nicăieri…Acum în van renaște părelnica văpaie;Mai pot aceste brațe, sleite de puteri,Spre raza-nșelătoare o pârtie să-și taie?.Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase … Citește mai mult
Ramuri în verde,crengi în lăstar,Raze-n dezmierde,Florile-n dar.Cer în albastre,arome în simț,Muguri în glastre,Inimă-n zimț.Spirit în joc,vânt în zefir,Pui în boboc,sânge-n delir.Iris în cald,buze în zâmbet,dorul în fald,Dragoste-n zumzet.Sens în macaz;nu! în firav,da! în extaz!Vocea-n suav.Freamăt în coapse,eter în înalt,Nopți în toaste,sufletu-n salt.Mână în mână,vis în ecou,Mintea în Lună,duetul e-n ou.Sfântul în damă,timp în trecut,fată în … Citește mai mult
Și dacă ochii tăi privesc,Mă vindec și mă liniștesc;Și dacă gura ți-o sărut,Mă simt cu totul renăscut.Și dacă tu la sân mă culci,Mă farmecă iluzii dulci;Ci dacă-mi spui: „Mi-ești drag!”, tresarȘi parcă-aș vrea să plâng amar.
Era, până ieri, traseul la muncă,Ieșirea de mână în decor, libertate,Dar și furnizorul de comă adâncăSub scrâșnet de frâne.. O moarte, pe roate!. A fost siluire cu steag, defilare,Ocheadă în treacăt, privirea-n vitrine,Dar și sfârtecări în moral, degradareDe-un bitum gropar.. E dutele-vine!. Era întâlnirea-ntre două, un colț,Speranța găsirii cu-o nouă iubire,Dar și loc de ură, … Citește mai mult
Ascult cerul,Spadă matinală,Și muntele ce-i urcă-n poală,Mă întorc spre îmbunarea de rând.La picioare se oprește din creștereUn pâlc de arbori obosiți.Prin grătarul ramurilorVăd zboruri renăscând.