Versuri corectate și adnotate
Nu poți să-nchizi un gând în colivieDe griji ori temeri care te apasă;Ea, pentru el, nu poate fi o casă,Doar închisoare poate să îi fie.Cât ar fi colivia de aleasă,Un vânt, în ea, nu ar putea să țieCând el nu vrea zăbrelele să știeCă-s gelozii ce-l țin ca într-o plasă.Nici fluturii albaștri n-ai a țineÎnchiși … Citește mai mult
M-am luat cu.., .. îmi zboarăastăzi, din nou,erup afarăla tine, ecou,chiar „..” mi-e, îl am„pe ne..”, ite,„.. îmi puneam..”Îmi joacă fite;„sunt „dus cu..”, el„pus pe..”, uri, ele,îmi „pun în..” ţel..Îl am din lenesau sub controlfără de schemesau pus pe rol;e-un foam uşor,ori fix, precisplictisitordorit, omis..poate l „am.. bun”sau „i-am pus.. rău”,” luat..” din ajun..jurat cu … Citește mai mult
O fată atârnată de scaunul din dormitor,compusă din prosop, tricou și caietelul meu cu gânduri.Ma studiază-n amănunt, iar eu…încerc s-o înțeleg la rândul meu.Nu are corp, dar nici măcar nu e întreagă.O umbră din profil ce s-a formatpe un perete alb și tot privește neagră.Dar în micimea ei, aproape ne-nsemnată,ea mă întrece pe deplin.Eu o … Citește mai mult
Străbăteam o cărare a vastei câmpiiCu privirea spre nori și-ascultând ciocârliiRisipite-n văzduh, provocându-mi fioriȘi, în pași, rătăcirea prin câmpul cu flori.Întrebam, când și când, nori, și păsări, și maci,Din priviri ce-mi erau pentru gânduri tălmaci:– Vreți să-mi spuneți, vă rog, pe aici a trecutFericirea, căci eu doar la voi am văzutBucuria de-a fi ocolită de … Citește mai mult
Ce-o să mă coste lenea inerției!Îmi pierd timpulcu ochi fixați aiurea,neștiut de nimeni, doar îmi purtând securea,inconștient d-epuizarea avuțieiabstracte,partajată între două actefără a mi se indica nici anotimpul;cât va dura plăcereafără a mi se cunoaște în vreun fel vrerea.Oare tu cum numeri..și ce-nseamnă folos?..Al cui?..Pe cine porți pe umeri;căci nu mi s-a propussă iau ceva … Citește mai mult
Cu ochii larg închișiOmule, ți-ai ales viațaCu ochii larg închișiZici: Bună dimineața!Dar dimineața astaNu-i bună pentru tineCu ochii larg închișiVei judeca și mâineCu ochii larg închișiTu mâine vei trăiȘi tot așa, omulePoate vei și muri.
Dorințe, regrete, uitare,se scurg printre gânduri și dor,lovite de-o grea nepăsare,în vechi amintiri care mor.Speranțe și planuri și visese-aștern peste stânci de mândrii,zăvozi ai iubirii uciseîn inimi rămase pustii.Cuvinte-ntre rânduri ascunse,ce par să închege un tot,sunt stropi de-ntrebări nerăspunsepăstrate-n al minții chivot.Se scurg, în tumult, și provoacăneliniști în stratul de prund,al minții, ce-i doar o … Citește mai mult
De ce cu atâta ușurință spunem mor,Tratând și drama-n superficial,Ne păcălind, luând muribundul în ușor,Crezând că-l vindecăm cu teatral?De ce cu atâta ușurință ne urâm,Uitând de suferința ce-o produce,Când fără suflet amiciții omorâmȘi punem dragostei semnul de cruce?De ce cu atâta ușurință ne mințim,În loc de-un pur și simplu’ adevăr,Esențial; o viață scurtă, să ne … Citește mai mult
Gândul 11.Eu cred că un om este ceea ce își aduce amintedespre sine însuși. Bunăoară, eu mă consider pemine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De astauneori oamenii sunt în aparență schimbători sau auumori diferite.De fiecare dată îți aduci aminte alte lucruri despretine însuți.
E liniște-n pădurea de stejarÎn orele în care arde iarTot cerul dintr-o vară de coșmarCe n-are, pentru raze, un acar.Căci razele, ca trenuri fumegândUrmează doar o cale, ca și cândAr vrea să ardă sunetul plăpândAl unei voci din început de gând.Își tace, gândul, glasul cel dintâiȘi pune câte-o rază căpătâiȘtiind că-n viitor, de sub călcâi,Ea … Citește mai mult