Versuri corectate și adnotate
Elena, frumusețea ta îmi pare… Ca vechile corăbii niceene,Care, pe-o blândă ‘nmiresmată mare,… Drumețul ostenit duceau, alene,… Spre țărmul lui natal în depărtare.Deprins de-amar cu-nvolburata mare,… Păru-ți de iacint, chipul – icoană vie –Cântul tău de nimfă m-au purtat din zare… În Elada – cândva o mândrie,… Și la Roma – cândva o grandoare.Ah! în … Citește mai mult
Acesta e revărsatul zorilor.E mai vechi decât mitologiile și decât Hristosul Alb.Va zămisli lupii și șarpelecare este și marea.Timpul nu îl atinge.A zămislit lupii și șarpelecare este și marea.A văzut plecând corabia pe care o vor facedin unghiile morților.Este cleștar de umbră în care se priveșteAtotputernicul, n-are chip.Mai greu e decât mărileși decât cerul mai … Citește mai mult
Toiagul ce mă poartă pe vechile hotareNu-i ramură tăiată din arbor oarecare,Şi are-n el putere, ca el un altul nu-i,Căci eu îi sunt druidul, supusul nimănui.El mi s-a dat, el, singur, în clipa când, din ceruri,A coborât scânteia trimisă prin eteruriŞi mi-a adus ce numai druizii au ca darIar toţi ceilalţi se-nclină puternicului har.Sărmanii, chiar … Citește mai mult
Te-am alergat o noapte-ntreagă;Erai sirenă, stea, meduză.Dansai-n patine pe-o peluză,Cu ochii verzi, sub capă neagră.Îţi sărutasem ochii-n lacrimi;Sorbeai nectar dintr-un pocal.Nu-ţi vedeam faţa de la voal..Eram Hristos, ispăşeam patimi.Îţi făcusem dar, un râu albastru;Te botezam în apa vieţii,Ce-am strâns din roua dimineţii..Din sânge-mi ţi-am dat gust măiastru.În vârf de pantă te-am pierdut;Planai în zbor, eram … Citește mai mult
INFERNUL.CÂNTUL XXXI.Puțul giganților.Aceeași limbă ce-mi mușcă făpturape-obraji punând culoarea stacojie,găsi și leac s-aline mușcătura,ca lancea lui Ahil ce-n bătălie,pre câte-aud, stârnea în dușmani jaleași-apoi, era prilej de bucurie.Urcarăm dar, lăsând în urmă valea,pe râpele care-o încingeau deșarteși n-am dat glas cât străbăturăm calea.Nici zi deplină nu era, nici noapteși-n zare-mi ochii nu găseau răsunet,dar auzii … Citește mai mult
O amforă sabină, de virginală galbă, e zona mea: arhaic și limpede pământ,Septentrionul palid șiOrion, la vânt senină, liniștită de visuri floare albă.Galere duc, e aur, heraldică fereastră,Egee cu safirul de indolentă seară: e-Arhipelagul thracic?Ori poate tu, o clarăMinerva cuIdeea în flacăra albastră.
A fost odată un voinic,Coborâtor din ginte veche,Crescut pe cal încă de micȘi vânător fără de pereche.Era din mamă, pământean,Iar despre tată, spuneau uniiCă se trăgea de la TraianȘi amintea, prin chip, străbunii.Trăit în munți de mititel,Crescuse chipeș și voios,Încât vorbea lumea de elCa de un nou Făt-Frumos.Când se pornea la vânătoareCu șoimi aduși de … Citește mai mult
Totul a început în vremea grecilorCând Pandora a fost creată din cauza zeilorEa a fost creată din apă și pământZeii înzestrând-o cu ceva mai multAfrodita i-a dat frumusețeAceasta devenind o mare finețeApollo dându-i talentul muzicalDe aceea ea era ieșită din normalZeus văzând că are de toateA poruncit să se facă o cutie cu toate relele … Citește mai mult
Gingaș fiu al lui Pan! În jurul frunții tale încununată de flori și de broboane, ochii, mingi prețioase, rotesc.Pătați de drojdii brune, obrajii ți se scobesc. Colții tăi sclipesc.Pieptul seamănă cu o țiteră, clinchete trec prin brațele tale blonde.Inima îți bate în acest pântec în care doarme dublul s**. Preumblă-te, noaptea, mișcând încet această coapsă, … Citește mai mult
Zeii nu mor. Moare doar credințaingratei mulțimi a muritorilor.Zeii sunt nemuritori. De privirile noastreîi ascund nori argintii.O, Tesalie sacră, ei Te adoră,de Tine-și amintesc în sufletul lor.În zei, ca și în noi, înfloresc amintirile,tremur al primei iubiri.Când zorii sărută Tesalia,fior din traiul zeilorstrăbate văzduhul și uneori o diafanăformă plutește deasupra colinelor ei.