Friedrich Nietzsche

Friedrich Nietzsche – Campo Santo di Staglieno

de

Tu care-alinți, fecioară,Ușor un miel plăpând,Și vezi lumini și parăÎn ochii lui, pe rând,Tu, oriunde te-ai duce,Vrei glume-n calea ta,Cucernică și dulce,Amorosissima!Cine ți-a frânt simțireaȘi lanțul feciorin?De-ai fi iubit, iubireaN-o căpătai din plin?Tu taci – dar lacrimi poartă,Curată, fața ta: –De prea mult dor ești moartă,Amorosissima?

Friedrich Nietzsche – Scepticul Grăiește

de

La mijloc ți-e al vieții drum,Pendula bate, sufletul ți se-ngrozește!De mult colindă ca nebunȘi caută, da’n zadar – și-aici se-mpleticește?La mijloc ți-e al vieții drum:Durere și greșeală, ceas de ceas, ți-a fost!Dar ce mai cauți? Și la ce bun?Chiar asta caut – al vieții rost, al vieții rost!

Friedrich Nietzsche – Știința Veselă

de

Aceasta nu-i o carte: în cărți zac de toate!La fel ca-n sicrie și giulgiuri uscate!În cărți doar prăzi în pulbere se cern:Aici însă trăiește-un azi etern.Aceasta nu-i carte: în cărți sunt de toate!La fel ca-n sicrie, și giulgiuri uscate!Aici e-o voință și o promisiune,O ultimă punte surpată-n genune,Un viscol pe mare, o ancoră-rază,Un ropot de … Citește mai mult

Friedrich Nietzsche – După O Noapte Cu Furtună

de

Azi mi-atârni ca o perdea cernită,Tulbure Zeiță, la pervaz,Groaznic saltă coama ta stârnită,Groaznic vin pâraiele-n talaz.Ah! Ia licăr de văpăi grăbite,În tumultul tunetelor, des,Vrăjitoare-n văile-aburite,Tu un elixir al morții-ai dres!Groaznic auzit-am cum se-ngânăGlasul tău, când jalnic, când voios,Ochii tăi văzutu-i-am, și-n mânăFulgerul ce-amenință tăios.Și-astfel înarmată-n noaptea asta,Ai pășit spre patul meu pustiu,Mi-ai lovit cu lanțul … Citește mai mult