Michelangelo – 282
Cu-atâta zbucium și așa robie,cu gânduri false, suflet în primejdii,Eu să sculptez aici divine lucruri!
Versuri corectate și adnotate
Cu-atâta zbucium și așa robie,cu gânduri false, suflet în primejdii,Eu să sculptez aici divine lucruri!
Cu atâta zbucium și așa robie,cu gânduri false, suflet în primejdii,eu să sculptez aici divine lucruri!
Că n-o iubesc și n-o ador,Așa mi-a spus cu nepăsare,Vrând nesfârșitul să-l măsorȘi dragostei să-i pun hotare.Disprețuindu-i măreția,O clipă doar, ea-mi dovediCă nu pot alunga robiaCe sufletul mi-l copleși.Că nimeni lanțul nu-mi doboară,Că liniștea mi-e doar atât:Un glas de heruvim ce zboarăPeste-un infern posomorât.
I„Vai! ieri aveam soție, aveam și tată, mumă,Aveam un copilaș!Viața-mi părea lesne, robia-mi părea glumăPrivind al meu sălaș!.Când triști veneam, pe noapte din munca cea în silăÎn care ne-osândeam,Și dam o roată vetrei, – oh! ne priveam cu milă,Dar tot ne mângâiam;.Măcar că de la muncă veneam obosiți foarteDe foame și bătăi;Măcar c-adesea-oară rugam a … Citește mai mult
Deșertăciune, mare jupâneasă,îți slugărim, încovoiați din șale,pentru-un surâs și-un sfârc de bici mai moale,sau pentru-un blid de fiere ticăloasă.Ne căciulim, argați ai curții tale,pupându-ți, ploconiți pe lângă masă,ciubotele și poala de mătasăși mâna cu brățări și cu opale.Și când, cucoană crudă și fudulă,râzând, ne-alungi din curtea ta deșartă,cu-n pumn de lacrimi plată de căciulă,îngenunchem în … Citește mai mult
Porcul Liberat.Când s-au liberat țiganii, în anul de la HristosO mie și.. nu știu câte, unul din ei, omenos,Vru și el să libereze pe un porc ce el avea,Și în jug de multă vreme lângă șatră îl ținea.Îl chemă dar și îi zise : —„Porcule, purcelul meu,Cunosc însumi, din cercare, jugul cât este de greu.De … Citește mai mult
Toate popoarele au fost pedepsiteși toate vor merge în robie,unele pentru că au robit,altele pentru că de cei înrobițile-a păsat mai mult de-o grămadă.Șansa de-a muriîntr-o livadă.Mulțumirea de-a se uita în gol.Tu auzi apele care n-or să mai cadăEu aud nămol.
Pe malul TrotușuluiCântă robii DomnuluiÎnjugați cu jugul Lui.Dar cântarea lor e mută,Că-i din suferință smulsă,Și-i cu rugăciuni crescută.În inima robuluiDomnu-Și face ieslea LuiÎn noaptea Crăciunului.Flori de crin din ceruri plouăPeste ieslea Lui cea nouăȘi din flori picură rouă.Stă un copilaș în zareȘi privește cu mirareO fereastră de-nchisoare.Lângă micul copilașS-a oprit un îngerașCe-i șoptește drăgălaș:Azi Crăciunul … Citește mai mult
Tuturor statelor, și fiecăruia în parte, și oricăruioraș din aceste state, eu îi spun:Rezistă mult, supune-te cât mai puțin!O dată îngăduită, supunerea fără murmur înseamnărobie deplină,Și o dată în robie deplină, nici un popor, nici un statsau oraș de pe lume nu-și va mai redobândieliberarea.