Versuri corectate și adnotate
Cum plângi ceri, Amor, pentru desfătare,pe cât mai crud, pe-atât te iubesc foarte,că-ntre rană și moarte,nici spațiu nici timp nu lași să fie:dar ucigând mai tare,pierzi lacrimi, chinu-i mic și întârzie.Îți mulțumesc, deci ție,de moarte, nu de-al chinului asediu:cel ce ia viața-i răului remediu.din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Nu are oricine totdeauna harulÎn rău de-a simți bunul:mai este câte unul ce-l simte, deși pare dulce, -amarul.O, bunul gust e darulce vulgului cedeazăpe față, dar se bucură în sine.Cedându-i, simt mai binece nu se-arată afară:tristeți din piept ori mutele suspine…Căci vulgu-i orb iar lauda-i barbarăscăzutul merit des îl ia în brață,ca biciul care doare … Citește mai mult
Eu știu c-o vină tăinuiesc, izvorulce-n spirit îmi revarsă doar durere;e, inima, când vâlvătaia-i piere,nu are pace. Nu mai speră dorul….dar cin’ se teme c-ar scădea Amorulpân’ eu nu mor, în har și în putere?.din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Amor, tu moartea, straja,mi-o izgonești din minteși sufletul, fierbintemi-l faci, că fără – mult mai bine-mi pare.Căzut e fructul și uscată-i coajaiar el, ieri dulce, azi amar îmi pare;ba încă-i tulburarea orelor din urmă:prea scurt răstimp, placer infinită…Grozavă-nspăimântare:târzia milă curmăun trup bătrân, plăcerea e rănităși, totuși, mulțumități-aduc… O, tu ucizi aparte:mai mult prin milă, mai … Citește mai mult