Cum plângi ceri, Amor, pentru desfătare,
pe cât mai crud, pe-atât te iubesc foarte,
că-ntre rană și moarte,
nici spațiu nici timp nu lași să fie:
dar ucigând mai tare,
pierzi lacrimi, chinu-i mic și întârzie.
Îți mulțumesc, deci ție,
de moarte, nu de-al chinului asediu:
cel ce ia viața-i răului remediu.
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Sensul versurilor
The poem explores the complex relationship between love, pain, and death. The speaker expresses a gratitude towards death as a remedy for suffering, highlighting the intertwined nature of these intense emotions.