Nu are oricine totdeauna harul
În rău de-a simți bunul:
mai este câte unul ce-l simte, deși pare dulce, -amarul.
O, bunul gust e darul
ce vulgului cedează
pe față, dar se bucură în sine.
Cedându-i, simt mai bine
ce nu se-arată afară:
tristeți din piept ori mutele suspine…
Căci vulgu-i orb iar lauda-i barbară
scăzutul merit des îl ia în brață,
ca biciul care doare dar învață.
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că nu toată lumea are capacitatea de a percepe bunătatea în rău, sau de a aprecia adevărata valoare dincolo de aparențe. Vorbește despre tristețile ascunse și despre cum gustul rafinat se bucură în sine, chiar cedând vulgarității.