Versuri corectate și adnotate
Avară pedeapsă, întârzie darul tăuîn acest ceas al meude suspinate abandonări.Un oboi înghețat silabisește iarbucurie frunzelor necăzătoare,ce nu-s ale mele, și uită;în mine se face seară:apune apape mâinile mele ierboase.Aripi oscilează în cerul tulbure,nestatornice: inima transmigreazăiar eu sunt sfâșiat,și zilele sunt o ruină.
Mai pâlpâie cuvinte în umbrele de mâine,tot scrijelind vopseaua pereţilor uitării,urnindu-şi dedemultul din formele păgâne,pe lespedea de piatră ard laurii visării.Pe muntele de sare Sisif se pierde-n rouă,jur-împrejurul nopţii miroase a tristeţe,un ţărm fără de mare mai stăruie să plouă,când despre taina morţii nu-i nimeni să mă-nveţe.
Am crezut până acum, dragii mei prieteni,Am crezut până acum…Că toate lucrurilePe pământ se bazeazăPe culorile lor reale.Bucuria – albă.Durerea – palidă.Iubirea – trandafirie.Moartea – neagră.Așa am crezut.Și mi-am petrecut zilele,Cu culorile mele îngrijite.Cu visele mele ordonate.Cu poeziile mele scrise clar.Pentru că așa le-am văzut.Așa am crezut.
Eu știu c-o vină tăinuiesc, izvorulce-n spirit îmi revarsă doar durere;e, inima, când vâlvătaia-i piere,nu are pace. Nu mai speră dorul….dar cin’ se teme c-ar scădea Amorulpân’ eu nu mor, în har și în putere?.din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Fără de preget, Dracul, cu gându-i mă-nconjoară,Pluteşte împrejuru-mi ca boarea nevăzută,Îl sorb şi-mi simt plămânii în flacăra-i amară,Umplându-mi-i o poftă etern reîncepută.Şi, cunoscând adânca-mi iubire pentru Artă,Mi-apare-n chipul unei femei desăvârşite,În suflet îmi pătrunde, acum deschisă poartă,Obişnuindu-mi firea cu marile-i ispite.De-a Domnului privire departe mă alungă,Urâtu-i o câmpie cu-nveninată dungăIar paşii-s grei de trudă, privirile … Citește mai mult
La cine să mă rog când vine MuzaÎnvăluindu-mi creierul cu spuzaDe îndoieli, nimicuri şi poemeBa dându-mi palme chiar din vreme-n vreme?.Hârtia mi s-a rupt sub coateŞtergând din ce n-am scris mai toate,Si după toate grelele confuziiCreionul mi l-am rupt de frica muzii.Sunt indignat de ce îmi spun confraţiiDe dincolo de Styx în conversaţiiPurtate între paginile … Citește mai mult
Timpul oprit ondulează prezentulÎn care mă-mpiedicÎn care mă-necŞi pauza secundelorFecundă cezuraDe care mă-mpiedicÎn care mă-nec.Un pumn plin de geneÎmi scoate luminaŞi orb trec spre culmeaMuntelui vrăjit.Lacrimile puse pazăPe mărgele de sub lacrimiSe sfărâmă de metalulZăbrelitei mele vieţi.Sunt uitat şi de-ntunericŞi de iad şi de păgâniŞi de mintea-mi dusă-n vegheaNegurilor ce se-ntindPeste ochi, peste simţire,Amintiri neamintiteŞi … Citește mai mult
Oricât trecuse sufletul de pur,De dor de moarte se îmbolnăvi.Înfășurat în aripi de mercur,Surâzător, cuvântu-l umili.Dar, fără suflet nu avem contur,Suntem săraci fără melancolii.Sufletul meu, visez să te îndurUmbrit în setea lumii pământii.Ca să te-ascult, ar trebui să fur,Și, undeva, să mint ar trebui.Cu milă răzvrătită vrei să jurCă mă voi naște spre a te … Citește mai mult
Să stai doar tu visând… Dacă deodatăSperanța mea te-ar prinde-n ochi-i iar!Pe unde cad mereu? O primăvarăÎn jur își risipește-mbelșugată.Aroma, și-n cădere-o pierd. Și iatăSe năpustește-atât de solitară – Chiar noaptea e aici, vibrând afară – Dorința-n gravitate-abandonată.Dar tot acest năduf în gol mereuSe va slei. Năluci se vor abatePrinzând elanu-n care mă constrâng.Să-ți umplu-absența … Citește mai mult
Deasupra eleșteului albPăsările sălbatice au plecat.Seara, dinspre stelele noastre bate un vânt de gheață.Deasupra mormintelor noastreSe înclină fruntea fărâmată a nopții.Sub stejari ne legănăm într-o luntre de argint.Întotdeauna răsună albele ziduri ale orașului.Sub bolți de spiniO, frate, oarbe arătătoare, ne cățărăm spre miezul nopții.