Versuri corectate și adnotate
– Vâlcea, plai, gură de Rai,Multe frumuseți mai ai,Când la Roșiile în satM-am născut pe înserat.Numai doina din cavalSe auzea din deal în deal.– Tot la Roșiile în cântVenii și eu pe pământ,Iar doina ce s-a cântatCa un vis m-a legănat,Astăzi cânt glia străbunălângă măicuța mea bună.Cântăm frunza codruluiȘi leagănul dorului,Clipocitul apelor,Pasul căprioarelorS-asculte omul românDe … Citește mai mult
Am crescut și-am legănatDouă fete și-un băiat,O dată cu sufletulLe dădui și cântecul. Mi-ai dat, mamă, cânteculSă-mi mângâie sufletulPână cresc frații mei doiSă cântăm, măicuță, noi! Să cântăm, să hăulimPentru lumea ce-o iubim. Ă, lă, uă, fata mea,Pune-n cântec inima. Cum ai pus și dumneata. Pune nopțile cu stele. Și omul cu doruri grele. Pune … Citește mai mult
– Floricică-o viorea,Vin’ la mine, fata mea,Vin’ la mine, fata mea,Și deschide-ți inima,Spune-mi mie ce te-ncântăȘi ce gânduri te frământă.– Spune, măiculiță, spuneCe e mai frumos pe lume,Ce-i e mai scump omuluiPe fața pământului.– Multe sunt frumoase-n lume,Dar unele-s mai anume:Să cânți doine omului,Să dai viața dorului,S-asculți glasul cuculuiȘi freamătul codrului.Omului i-e scump și dragCând … Citește mai mult
Toamna când cad brumeleS-au cules livezile,Pică frunzele din nucȘi cătanele se duc.Merg feciorii la armatăPetrecuți în sat de-o fată,Mamele dragi iubitoareÎi petrec cu câte-o floare.De prin sate, din ulițeIes recruții în căruțe,Carele-n drum lasă urme,Iar ei cântece și glume,Tineri, veseli ca românul,Merg voinicii toți ca unul,Lasă satul, mândrișoaraCăci îi cheamă țărișoara.
Zi-i mai tare, lăutare,Zi-i pe strune și țambale,Zi-i cu datini din străbuniC-așa-i la noi la români.În cumpăna unei nopțiSă ne adunăm cu toți,Să-nchinăm pahare plinePentru anul care vine.La fel, cobza și cu naiulZice să răsune plaiul,Chemați românii să joaceÎn țara de vin și paceȘi urați-le de sporȘi în anul viitor.Vers refren 1:Zi-i mai tare, zi-i!.Vers … Citește mai mult
Văzui toamna cum se lasă,Neica mi s-a dus de-acasă,Codru-i galben, ruginiu,Sufletul meu e pustiu.Cade frunza pe cărare,Eu am numai supărareC-ai plecat cu doru-n lumeȘi n-ai mai venit la mine.Neicuță, de al tău dorNici noaptea nu mai am somn,Nu pot seara să mă culc,Nici pe tine să te uit.
– Să-mi spui mam-adevărat:Apa-n care m-ai scăldatAi vărsat-o în pârâuȘi cu ea norocul meu?– Îți spun fat-adevărat:Apa-n care te-am scăldatO pusei la măru-n floareSă trăiești cu drag sub soare.– Mamă, grija mi-ai purtat,Să trăiesc m-ai învățat,Dar te rog, măicuță, spuneCe e norocul pe lume.– Fata mea, norocu-n lumeE un strat cu flori anumePe care și-l … Citește mai mult
– Frunzuliță de-o alună,Of, măicuța mea,Spune, măiculiță bună,Despre viața ta,De când ai venit pe lumeȘi cum ai crescut,Cum ai mers pe drumul vieții,Spune-mi că te-ascult,La șes și la munteLumea să te-asculte,Te-ascultă mereuCum te-ascult și eu.– Unde pe lume-am venitAm să-ți povestesc:Un sat cu plai însorit,Un sat oltenesc,Am crescut bună de muncă,Fată mărișoară,Mă duceam cu muica-n … Citește mai mult
– Să-mi spui, mam-adevărat:Apa-n care m-ai scăldatAi vărsat-o în pârâuȘi cu ea norocul meu?– Îți spun, fat-adevărat:Apa-n care te-am scăldatO pusei la măru-n floareSă trăiești cu drag sub soare.– Mamă, grija mi-ai purtat,Să trăiesc m-ai învățat,Dar te rog, măicuță, spuneCe e norocul pe lume.– Fata mea, norocu-n lumeE un strat cu flori anumePe care și-l … Citește mai mult
M-am oprit o zi din drumLa umbra cu un alunSă-mi mai văd casa bătrânăȘi pe măicuța mea bună,Am găsit poarta-ncuiată,Coaja de alun uscată,Iarba mare, netăiatăȘi curtea nemăturată.Căutai peste ulucăUrma casei să mă ducăUșa casei s-o descui,Nicio urmă nu văzui,Nici pe prispă nu eraSă mă vadă cineva,Doar o oală de pământBătută de ploi și vântSe uita … Citește mai mult