– Vâlcea, plai, gură de Rai,
Multe frumuseți mai ai,
Când la Roșiile în sat
M-am născut pe înserat.
Numai doina din caval
Se auzea din deal în deal.
– Tot la Roșiile în cânt
Venii și eu pe pământ,
Iar doina ce s-a cântat
Ca un vis m-a legănat,
Astăzi cânt glia străbună
lângă măicuța mea bună.
Cântăm frunza codrului
Și leagănul dorului,
Clipocitul apelor,
Pasul căprioarelor
S-asculte omul român
De pe Oltul cel bătrân,
Strângeți-vă, oameni buni,
În poiana cu goruni,
Faceți hora cât mai mare
C-avem zi de sărbătoare,
Țara-ntreagă azi ascultă
Oamenii muncii cum cântă.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea pentru meleagurile natale, Vâlcea, și amintirea nașterii într-un sat pitoresc. Este un omagiu adus naturii, tradițiilor și spiritului românesc, invitând la unitate și sărbătoare.