Văzui toamna cum se lasă,
Neica mi s-a dus de-acasă,
Codru-i galben, ruginiu,
Sufletul meu e pustiu.
Cade frunza pe cărare,
Eu am numai supărare
C-ai plecat cu doru-n lume
Și n-ai mai venit la mine.
Neicuță, de al tău dor
Nici noaptea nu mai am somn,
Nu pot seara să mă culc,
Nici pe tine să te uit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele de tristețe și dor cauzate de plecarea persoanei iubite, folosind metafore legate de toamnă și natură pentru a amplifica starea de melancolie și singurătate.