M-am oprit o zi din drum
La umbra cu un alun
Să-mi mai văd casa bătrână
Și pe măicuța mea bună,
Am găsit poarta-ncuiată,
Coaja de alun uscată,
Iarba mare, netăiată
Și curtea nemăturată.
Căutai peste ulucă
Urma casei să mă ducă
Ușa casei s-o descui,
Nicio urmă nu văzui,
Nici pe prispă nu era
Să mă vadă cineva,
Doar o oală de pământ
Bătută de ploi și vânt
Se uita tristă la mine
Și-ntreba: – Acum se vine?
Și-ntreba: – Acum se vine,
Maica nu mai e pe lume?!
Sensul versurilor
Piesa descrie întoarcerea acasă a unei persoane care descoperă că mama sa a murit și casa este abandonată. Călătorul este cuprins de regret și tristețe, confruntându-se cu pierderea ireversibilă.