Toamna când cad brumele
S-au cules livezile,
Pică frunzele din nuc
Și cătanele se duc.
Merg feciorii la armată
Petrecuți în sat de-o fată,
Mamele dragi iubitoare
Îi petrec cu câte-o floare.
De prin sate, din ulițe
Ies recruții în căruțe,
Carele-n drum lasă urme,
Iar ei cântece și glume,
Tineri, veseli ca românul,
Merg voinicii toți ca unul,
Lasă satul, mândrișoara
Căci îi cheamă țărișoara.
Sensul versurilor
Cântecul descrie atmosfera melancolică a toamnei, când tinerii sunt recrutați în armată, lăsând în urmă satul și persoanele dragi. Accentul cade pe tradițiile și emoțiile legate de plecarea la armată.