Versuri corectate și adnotate
„Una-i cu bucle false, prea fardată,A doua. Alta, cu turbanul său,E-ngrozitoare! Cea de-a patra, iatăCe leșinată e! A cincea, răuFardată, iar a șasea are-o patăPe rochie… a șaptea, -a opta! ” Zău!Îmi e de-ajuns! Mă tem, ca vechii regiAi lui Banquo, c-ajung la douăzeci!
Sorbiră deci cafea, această zeamăIubită și de turci și de creștiniDeși în alt chip fiartă. Fără teamăVorbi-n sfârșit și doamna: – „Ce destin!Ca musulman, zi Beppo, cum te cheamă?Ce barbă, Doamne! Spune-mi: nu-i un chinSă fii atâta vreme călător?Pe-acolo, prin străini, nu ți-a fost dor?
Ea și-a ales – (pe cine n-ar alegeFemeile, dacă te faci niznai?)Până când Beppo-ntors, se înțelege,Va face iar din inima ei rai, –Un cuconaș, cum vorba lumii merge,Un conte-avut și nobil, pus pe trai,Femeilor plăcut, în felul său,Deși adesea îl vorbeau de rău.
Le-ascund sub văl, le-nchid și le păzescCă-abia de pot să-și vadă vreun văr.În mari seraiuri ele lâncezescCa fetele din nord, cu galben păr.Închise-atâta timp, se ofilesc.Cum turcii nu-s limbuți, într-adevărCă n-au ce face: baie doar, un picDe dragoste, găteli – și alt nimic.
Oricine, -ncolo, slobod e să-și punăSurtuc sau glugă, manta de-orice soi,Cum se îmbracă-n Rag Fair lumea bunăCu mare râvnă sau glumind; și-apoiSunt și pe-aici unghere care sunăMai dulce însă, pentru că la noiNu-i Piazza botezat un loc anume;Doar Covent Garden poartă acest nume.