strofa XCI

Sorbiră deci cafea, această zeamăIubită și de turci și de creștiniDeși în alt chip fiartă. Fără teamăVorbi-n sfârșit și doamna: – „Ce destin!Ca musulman, zi Beppo, cum te cheamă?Ce barbă, Doamne! Spune-mi: nu-i un chinSă fii atâta vreme călător?Pe-acolo, prin străini, nu ți-a fost dor?