George Gordon Byron - Beppo - Strofa - XVIII
Căci dacă sunt geloși și ei vreodată, / Nu-s crunți precum Othello, negru drac, / … →
Căci dacă sunt geloși și ei vreodată, / Nu-s crunți precum Othello, negru drac, / … →
Zeul din nord, cu-al lui ciocan de sloi, / Lui Bonaparte oastea i-a zdrobit, / … →
Motanul alb, celibatar, se uită / în alba strălucire a oglinzii, / fără-a putea-nțelege că … →
Pe Domnul de-L slăvesc, poate-ați ghicit, / Am anumite socoteli. Dar nu-s / De laudă: … →
Eu să pricep n-am fost nicicând în stare / De ce femeile ușoare… Dar / … →
Pe lungi canaluri lunecă grăbit / Sau lent, pe sub Rialto, noapte, zi, / Dau … →
Asemenea cu birjarii dau din mâini, / Se-nghesuie, lovesc și suduiesc, / De le troznesc … →
Urcă la bord cu-averea câștigată, / Doar Domnul știe cum, punând în joc / Viața … →
Nu, ele n-au sărmanele-n serai / Nici un bărbat de lume și poet. / Li … →
Nevasta îl primi. Fu botezat / Din nou de-arhimandrit. (Cică-a făcut / Bisericii, de hram, … →