Într-un limpede orgasm,
pân’ la ușa unde șezi,
urc în panică și basm,
cu-ndoielile grămezi.
Stea ne-ndemânatecă
de neliniște și grâu,
n-am uitat, cu toate că
râu-i orb, să-not în râu.
Nici de tot să-ncerc s-ajung
istmurile-abstracte
prin halatul holdei lung,
ros de boli olfacte.
Mă-neca de priveliște
gândul – și ce sâni mărunți
în caretele ca niște
lapovițe-n munți!.
Mi-ați turnat în cupă
somn de lilieci,
clipelor de după
mierea lunii reci.
Sensul versurilor
The poem reflects on a journey, both physical and emotional, filled with anxieties and uncertainties. It evokes a sense of longing and a bittersweet connection to nature and past experiences, tinged with melancholy and introspection.