Versuri corectate și adnotate
E ca o sărbătoare a dezastruluiexistența mea între arlechini,întorșii aceștia din lacrimăprin ochii dilatațiai bătrânelor domnișoare.Costum impecabil:de sfârșit de mileniucontrastând cu revolta culorilorînsoțindu-i pe măscăriciprin istorie.Superioritatea evidentăa anonimului de excepție.Numai somnul: coșmardemn de apocalipse,între demonii blânzi și candizicare scot la mezat nopțilevisătorilor romanticiși ale optimiștilor de profesie.
Nu sunt normal, iubito:Deși cunosc prea bineCe riscuri presupuneSportul acesta dur,Tot nu mă pot abțineȘi, uimind pe cei din jur,Mă urc în DumnezeuȘi sar în mine.
Nu mă cunoști, nu te cunoscMai bine așa, are vreun rost?Totul e ascuns în inima meaProbabil nu te-ar interesaPlin de furtuni, plin de ideiȘi de iubiri și de amăgiriPlin de încercări, plin de întrebăriȘi mii de lumi, plin de furtuni.Și eu la fel cum ești și tuUneori da, alteori nuTotul e ascuns în inima meaTu … Citește mai mult
De multe ori când n-am ce facestau pe o bancăși privesc pasageriice se-ntâlnescvorbescmerg mai departe..Și le doresc –odată și odată,să se-ntâlneascăcu sine înșiși..O, Doamne,câtă răutate e în mine!
Dorian Popa:UhCu tot ce se întâmplă aziNu știi dacă vii sau pleciDar tu crezi că ești pe drumul cel bunViața aliniată pe oglindă nu-l sufla, Woo.Uită-te la mine când vorbesc cu tineTe uiți la mine, dar eu caut prin tineEu voi vedea sângele în ochii tăiEu văd dragostea deghizatăVăd durerea ascunsă în mândria dumneavoastrăVăd că … Citește mai mult
Dacă te gândești bineÎntrebarea trăiește în tineNu-i așa că te-ai întrebatDe ce vorbești așa ciudatDe ce, de ce, de ce asta spunem mereuZi și noapte mereu, mereu, mereuDacă întrebarea este în capul tuturorCe se fac, normal, că o folosesc și euNu cred că poți renunța la eaPentru că și-a făcut casa în mintea ta
Și este-o oarecare transparențăÎn șiruirea pe un ram de visA ceea ce în muguri e închis,Chiar de-și dorește-o altfel existență.Căci, dac-ar fi în raze reci deschis,Ar dovedi amara-i dependențăDe Soare, de căldură și absențăA tot ce-i este-n viață interzis.E-o siguranță-n lumea rar pătrunsăDe câte o privire și de-un frigCe-ar invada esența lui ascunsă.Atunci când țepi … Citește mai mult
VD:Lumea ne învață de devremeSă ne temem, să punem preț pe emblemeFață de semeni stăm cu ochii-n patruSuntem dependenți de o falsă siguranțăProtejați de zidul cel înaltFrumoși toți de fapt, urâți doar unul față de celălaltEu cred că suntem același Ion care a luat toate formeleȘi a pornit pe urmă prin cosmos ca să se … Citește mai mult
Împreună cu toate inimileAzi îngropate, ce m-au iubit,Înghețat între spaime obscureMă simt oarecum îngropat.Împreună cu toate inimileAzi triumfătoare, ce m-au iubit,Arzând în amurguri, mă simtOarecum transfigurat.În românește Ion Frunzetti
Pașii mei, pe malul mării,Se-ndreptau spre soare-apune,Ca și gândurile meleCele rele, cele bune,Încărcate de luminaRăsăritului de stele.Parcă-n vis, urmam cărareaPe sub valuri noi tăiatăOri ascunsă printre gânduriCa-ntre scânduri și legatăCu otgoane de nisipuriScurse-n mare, rânduri-rânduri.Și mergeam, călcând pe valuri,Printr-un răsărit de noapte,Pe un țărm, cioplindu-mi drumulPrin uiumul celor șapteStele risipite-n cerulNegru. Negru ca și fumul.Daniel … Citește mai mult