Versuri corectate și adnotate
Nisipul fin a oftatZâmbește-n el o urmă de păcatE semn c-aici în zadarÎși cheamă luna lupii la altar. Cearcăn, cearcăn, piaptănăOchii ei mă-ncearcănă. Stropi de vină îngropatCiorchini de sare fața i-au spălatCristale reci țes în fumCoperti de aur pe-un sicriu de scrum.
Într-un limpede orgasm,pân’ la ușa unde șezi,urc în panică și basm,cu-ndoielile grămezi.Stea ne-ndemânatecăde neliniște și grâu,n-am uitat, cu toate cărâu-i orb, să-not în râu.Nici de tot să-ncerc s-ajungistmurile-abstracteprin halatul holdei lung,ros de boli olfacte.Mă-neca de priveliștegândul – și ce sâni mărunțiîn caretele ca niștelapovițe-n munți!.Mi-ați turnat în cupăsomn de lilieci,clipelor de dupămierea lunii reci.
Fața unde te-a culesPentru care înțeles,Pentru unde, pentru cine,Curbă de întunecime?.– Pentru gândurile tale,Pentru visuri, pentru jale,Saltul, dragostea și ura..Eu sunt drojdia și-s zgura.
Cearcăn albastruÎn jurul ochiului care-a înțeles,Semn rotundȘi eresPe suprafața necurgătoare a timpuluiUnde sunt;Cearcăn negruÎn jurul ochiului care-a crezutSemn oval,Jumătate de infinit,Pe trupul meu, malDe lut,Unde istoria-a durutȘi-a lovitVal de val;Cearcăn de aurÎn jurul ochiului care-a înviat,Semn supremȘi triunghiAl iubirii pe tâmplă,Unde cad în genunchiȘi îl chemCând doar veșnicia se-ntâmplă.