Versuri corectate și adnotate
Am scris kilometrii-ntregi, cartograf, canto grav,Cartoon graff pe perete – cel mai bun zugrav,Sunt băiatu’ cu nărav și tușesc ca un bolnav,Că la noi G-u’ o arde la fel ca Gicu – Grozav,Mai vechi, mai nou, am un stilou la mine pe birou,Toată ziua-l port în subteran ca un metrou,Știe el un stou și-mi bagă … Citește mai mult
Nu vă mirați. Poeții, toți poeții suntun singur, neîmpărțit, neîntrerupt popor.Vorbind, sunt muți. Prin evii ce se nasc și mor, cântând,ei mai slujesc un grai pierdutde mult. Adânc, prin semințiile ce-apar și-apun,pe drumul inimii mereu ei vin și trec. Prin sunet și cuvânts-ar despărți, se-ntrec.Își sunt asemenea prin ceea ce nu spun.Ei tac ca rouă. … Citește mai mult
Unde ești? Sufletul meu se-mbatăCu presimțirea dragostei tale; căci chiar acumAm ascultat cum, plin de tonuri aurii,Minunatul soare tânăr.Cânta pe lira cerului cântecul lui de seară;Codrii și dealurile răsunau de jur împrejur;Dar el s-a dus departe spre popoareleCucernice care-l slăvesc mereu.
Lui Nichita.Poemul este ce se vedeși nu se vede mai alesDar cine vede cine credeși are chef de nențeles?.Poemul e sublima iascămai mult și mai ales adâncăDar cine poate nori să pascăcine consumă miez de stâncă?.Poemul este inutilca viața și ca moartea – însăapoi va reveni tiptilfantoma jaloștei deplânsă.Poemul n-are-acoperișnici matcă, nici chezași de legePoemul … Citește mai mult
Nu știe să ceară, cunoaște ofrandă.De rană de trup, sau de spirit… nu știe.În ger credincios va dormi pe verandăȘi-n zori te deșteaptă-n sublim, feerie.Un fir de mătase-i ieșit din cocon,O pulbere fină-n carat de lingou…Mişcări de-adiere-n atins de-un pardon,Cum strigăt de dor la iubirea-n ecou.Șuvițe de miere întinse-n nectarLas dâră suavă de dulce Zefir.În … Citește mai mult
Ești ca un gălbenuș de floare-n tei,Ești ca un puf de-un pui de-o zi.Nu mă mai știu pe mine de unde-oi fiDoar când te văd, cum gândul de mi-l iei?Ești ca o ciută tremurând pe glezne fine,Ești roza-n vânt de-o lume de petale.Nu mă mai știu, somn n-am, îți dorm în poaleDoar când cosițe-ți simt, … Citește mai mult
Parcă-ncepe să mă obosească rima;e ca şi cum aş merge-ntr-una-n pas de marş,cum e la defilare.. şi nu mai vreau defilărişi pentru că erau „goale”.. de subiectul meu, Eu!Şi rămâne totuşi un regret, parcă tot curge totul prea uşor;gând numai, doar aşa, un stat de vorbăplat.. şi ştiu c-aşa acum se poartă, albul metaforic,ca şi … Citește mai mult
Cum te-așteptam odată, Duminică Preasfântă,Și cât îmi pari acuma de tristă și pustie…Salonul-i gol, și-n umbră doar samovarul cântă,Asemeni unui popă ce-ngână-o liturghie.Era cu toate-acestea așa de multă lume,Veneau tenori celebri, și doamne diletante,Poeți sărmani, și fete ce între două glumeSe-extaziau mirate: “Ah! ce frumos andante!”.Tindea amorul-n umbră șiretele lui curse,Și când vorbeau de stele, … Citește mai mult
Mireasma ei, culoare ei.Se schimbă des de obicei.Atunci când mă vrea, atunci când nu.Seamănă cu nufărul. [are ceva din toate].Are ceva din toate.Din orhidee și din crin.Din trandafirul nopții.Când mă înțeapă cu un spin.Are ceva lavandă.Un strop dar mov de liliac.Și iasomie și garoafă.Aș fi nebun să nu o plac.Dintr-o lalea ea fură parfum.Și mi-l … Citește mai mult
Oare mai spânzură firul cu plumb din Alcor?Cineva mai amestecă apa şi varul?Dar cine mai ştie să-nchipuie azimănăstire de sunet?Toate uneltele suferă, toţi au deprinsmânuirea de spadă: florarii reteazăcu crini, avocaţii cu frunze pustiiîntrebările ierbii.Doamne, e vremea să vie poeţii! Acum,de lăsarea la vatră a florilor, cheamă-i!Urâţi sunt, şi firavi. Iar cei mai curaţise cunosc … Citește mai mult