(A bánat).
Jalea-i poștaș cenușiu și mut,
Cu ochi albaștri, față trasă,
Geanta atârnă pe umăr,
Haina-i neagră și cam roasă.
Îi bate-n piept un vechi tic-tac,
Se furișează pe drum temător,
Se lipește de pereți și
Dispare-n nișa porților.
Apoi bate. Aduce carte.
aug-sept. 1922
Sensul versurilor
The poem depicts sorrow as a silent, gray postman, delivering a message of sadness and loss. The imagery evokes a sense of loneliness and the passage of time, suggesting the inevitability of grief.