Versuri corectate și adnotate
Prea târziu te-am întâlnit în viață,Ca să pot să stau de veghe până-n zori,Brațele pe sânii tăi mi-ngheață,Ars prea mult ca să nu mă omori. Totul e așa cum se cuvine,Numai eu n-am niciun rost pe-aici,Chiar atunci când simți că-ți este bine,Înlăuntrul clipei noastre mici. Pofta mea te ține-n ea întreagă,De lumina ta marcat rămân,Doar … Citește mai mult
Ce simplu rostește bărbatul: „Sunt tânăr! ”Și, apoi, cât de greu e să-și zică: „Bătrân! ”…Că una-i să umbli cu viața pe umărȘi alta-i să tremuri cu moartea în sân!.Dar visul iubirii, același rămâneÎn sfera fragilă de lut adormit..Pe tinere brațe, pe brațe bătrâne,La fel de părelnic, se poartă un mit.
Cu ușa zăvorâtă, în dosnica chilie,În care raza zilei se cerne tainic, lin,Departe de orice zgomot, ferit de ochi străin,Bătrânul amintirea își deapănă și-o scrie.An după an înșiră, domnie cu domnie,Rănit de soartă însă, de părtinire plin,El pana-nverșunată își moaie în venin,Ca-n viitor izvodu-i mai mohorât să-nvie.Acel veac de restriște cu sângerânde zări.Iar pe asupritorii … Citește mai mult
Frunză verde, mărăcine,Am trecut, lume, prin tineȘi nu te-am cunoscut bine,Dar acum, când te cunosc,Îi târziu, că-mbătrânescȘi nu mai pot să iubesc.Cât ești tinerel pe lumeDorul se ține de tineȘi ai parte de suspine,Omul când îmbătrâneșteLa ce-i tânăr se gândeșteȘi pe doine se pornește,Inima și-o răcorește.
În vizită.Bătrâni venind cu duioșie la cimitirCa într-o vizită protocolarăÎn lumea cealaltă,Obosiți la gândul că mai trebuieSă se întoarcă acasă,Că nu pot rămâneDefinitiv.
(A bánat).Jalea-i poștaș cenușiu și mut,Cu ochi albaștri, față trasă,Geanta atârnă pe umăr,Haina-i neagră și cam roasă.Îi bate-n piept un vechi tic-tac,Se furișează pe drum temător,Se lipește de pereți șiDispare-n nișa porților.Apoi bate. Aduce carte.aug-sept. 1922
Ați auzit?Toamna, când pâcla se învârte,În întuneric cineva icnește.Ceva ropote.Cineva orice-ar fi furase,Bătând în scânduri vechi, roase.Un om relicvă.Trăind n-avu stea pe orbită,Vrând săracul să dea o raită.
Lume, cine ți-o zis lumeN-o știut a-ți pune nume,Mai bine ți-ar fi zis floareCă ești tare trecătoare!Vremea trece și iar vineEa cu nimenea nu ține,Pan’ mai ieri eram copilă,Și-amu-s ca mama, bătrână.Vremea trece și se duce,Bătrânețea mă ajunge,Multe-n lume am făcutNuma’ două n-am putut:Vremea-n loc ca s-o oprescȘi eu să nu-mbătrânesc!
Plouă într-un sat de munte uitat de lume,Copacii mai putrezi se rup,Prin ploaie trece o femeie bătrânăCu hainele ude lipite de trup.Nu mai știe pe unde s-apuce,Drumul e putred de noroaie,Doar trupul uscat de femeie de munteNu pare să fi putrezit în ploaie.A ajuns la o casă veche,A urcat treptele, a-nceput să dispară,Printr-o fereastră putredă … Citește mai mult
Tinerețe, tinerețe,De ce tragi la bătrânețe?Tinerețe, mândră floare,Scurtă ești și trecătoare.Cine n-ar vrea să plăteascăTinerețea s-o oprească,Că se duce frumusețeaȘi rămâne bătrânețea.Sufletul tânăr rămâne,Dar puteri tot mai puține,Multe-ai vrea să dobândești,Dar nu poți că-mbătrânești.Cât îi omul de bătrânAr mânca mere din sân,Ar mânca, dar nu le poateCă n-are cu ce le roade,Multe-ai vrea să mai … Citește mai mult