Christian W Schenk – Coloana Vertebrală

Speranțele se tulburăsub agonia plecaților din noi,nu mai sunt semnen-au rămas simboluridecât sub dalta unui cioclu.Speranțe scurse-n catacombemucegăiesc caloteleprinse-n negre amintiri uitateși de semne și de cioclii.Unde-a rămas pământul și pădureaîn care s-a-ncrustat călcâiul și venireailuziilor dintre albe tâmpleexilate-n catacombe de calote?Uitarea nu-i decât părereaunui simbol de-a fi fost semnprintre pierduți.Frate, tu mi-ai furat coloana … Citește mai mult

Dante Alighieri – Joasă Moarte Milei Cât Dușmana

Josnică moarte, milei cât dușmană,durerii, antică mamă,judecată a toate peste seamă,imii dând amărăciunea hrană,din care plec numai și numai rană,să te proscrie, limba țipă-n vamă.Și dacă azi vreau să-mi cerșești iertares-ar cădea să spun,greșala ta nedreaptă e, oricare,nu pentru că ascunsă e oricum,ci pentru ca mânia să-nfioarepe cel hrănind iubirea de acum.Ai izgonit curtoazia din … Citește mai mult

Attila Jozsef – Jalea

(A bánat).Jalea-i poștaș cenușiu și mut,Cu ochi albaștri, față trasă,Geanta atârnă pe umăr,Haina-i neagră și cam roasă.Îi bate-n piept un vechi tic-tac,Se furișează pe drum temător,Se lipește de pereți șiDispare-n nișa porților.Apoi bate. Aduce carte.aug-sept. 1922

Agatha Bacovia – Nu A Murit

Nu a murit cu tine și trecutul.E lângă mine viu, nemuritor.Îl țin pe brațe, îl dezmierd cu șoaptaDin rare bucurii ce-adânc mă dor.Nici mângâierile n-au mers cu tine,Sunt pe obrazul meu, pe ochi, pe mâini.Oftatul tău, surâsul blând și plânsul,Pe-al meu prezent sunt aprigii stăpâni.Nu! n-a murit cu tine și trecutul!Îl port pe brațe ca … Citește mai mult

Federico Garcia Lorca – Casida Plânsului

Balconul mi l-am închisfiindcă nu vreau s-aud plânsuldar înapoia cenușiilor zidurinu se-aude altceva decât plânsul.Sunt mult prea puțini îngeri ce cântă,sunt mult prea puțini câini care latră,în palma mâinii mele-ncap mii de viori.Dar plânsu-i un câine imens,plânsu-i un înger imens,plânsu-i o vioară imensă,lacrimile pun căluș vântuluiși nu se-aude altceva decât plânsul.

Grigore Vieru – Limba Română

Anei și lui Alexandru Bantoș.Din cauza dureriiFirescul dor al limbiiÎl preamăresc și-l cânt.Și din aceeași pricinăPuterii Tale, Doamne,Mă închin.În fiecare zi,În chiar lumina dimineții,Se-arată steauaSuferinței melePe care numaiOchii mamei o zărescÎncoronați cu lacrimi.

Sara Teasdale – Dragoste Înmormântată

Am venit aici să o îngropSub copaculDin pădurea înaltă şi neagrăUnde nimeni să n-o mai vadă.N-o să-i pun la cap nici o floareNici o piatrăFiindcă gura ce-am iubit-o atâtaEra amară.Niciodată n-o să mai vin aiciFiindcă-n pădure e frig.De-acum voi strânge numai bucuriiCât în braţele mele o să pot ţine.

Edgar Allan Poe – Ulalume

O baladă.Cerurile erau sure și aspre;Frunzele erau crispate și seci;Frunzele erau istovite și reci;Era noapte-n pierdutul Octombrie,Al anului acela pierdut în veci;Pe aproape de sumbrul lac Auber,În inima cețoasei țări Weir;Era jos lângă mlaștina Auber,În pădurea gulzilor – Weir.Odată, acolo, printr-o alee titanică,De chiparoși, rătăceam cu-al meu Suflet,De chiparoși, cu Psyche, al meu Suflet.Îmi era … Citește mai mult

Luis Vaz De Camoes – O, Cerul, Pământul, Vântul Sossegado…

Cerul, pământul, vântul care scade,Valul, ce se întinde pe nisip,Pești, scufundați în somn încremenit,Tăcerea, odihnindu-se în noapte.Pescar Aónio, stând întins pe spate,În timp ce vântul alintă-al apei chip,Zadarnic cheamă numele iubitPlângând, căci doar să-l strigi, atât se poate.”Valuri” (mai zise) ”până să nu morDin dragoste, redați-mi Nimfa, careDe voi fu dată morții prea curând”.Niciun răspuns; … Citește mai mult

Veta Biriş – Cine Nu Știe Ce-i Urâtul

Cine nu știe ce-i urâtulPoate săruta pământul,Dar eu nu l-oi săruta,Că eu știu ce-i acela.Arde-re-ai, lume, cu focEu-n tine n-avui noroc,Arde-re-ai, lume, cu parăEu-n tine n-avui tihneală.– Vai, măicuță, rău-mi-i,Nu știu bine când mi-o fi.– Las’ să-ți fie rău, nu bineCă n-ai ascultat de mine.– Mamă, de zilele meleLa toată lumea i-i jele,Măicuță, de traiul … Citește mai mult